Credeam că n-o să revin pe blog pînă după Paşte, dar sînt obligat să fac nişte precizări. Pentru că în această seară la Cinema Scala, în Bucureşti, are loc premiera filmului O secundă de viaţă, în regia lui Ioan Cărmăzan, film făcut după romanul meu Circul nostru vă prezintă:.

N-aş fi simţit nevoia nici unei precizări dacă n-aş fi citit prin diverse media că scenariul îmi aparţine (Adevărul, Cinemagia, Cinefan, Radio România Cultural etc.). Aici intervine deci precizarea: da, iniţial scenariul mi-a aparţinut. Modificările consistente făcute însă de regizor au dus scenariul meu în alte zone decît cele iniţiale, pînă-ntr-acolo încît îl făceau extrem de greu de recunoscut.

Nu e nici o problemă legală, contractul permite regizorului să intervină cu modificări pe text. Nefiind o problemă legală, e însă una morală: le-am cerut producătorilor să renunţăm la calitatea mea de scenarist al filmului, astfel încît, din cîte am înţeles (n-am văzut încă versiunea finală), numele meu nu apare nici pe afiş, nici pe generic ca autor al scenariului. Aşa mi se pare corect – şi le mulţumesc producătorilor pentru că mi-au înţeles motivele.

Nu vreau să se înţeleagă de-aici că e un film prost sau că ar fi fost mai bun dacă scenariul meu ar fi fost respectat. Părerile mele de cinefil o să le ţin pentru mine. Vreau să se înţeleagă doar că, pur şi simplu, eu nu mă regăsesc în acel scenariu. În rest, vor decide criticii de film şi publicul. Dar am vrut să fac acum precizarea pentru a nu se spune că am aşteptat reacţiile şi în funcţie de ele am decis să mă „dezic” de film. Pînă la urmă, chiar dacă nu sînt eu scenaristul, O secundă de viaţă rămîne un film făcut după ideea centrală din Circul nostru vă prezintă:. Iar de cartea mea sigur că nu mă dezic .

P.S. Îmi reiau urările de Paşte fericit pentru toţi cei care citesc site-ul de faţă!