Nu reprezintă mare lucru. Doar bucuria că începutul devine concret. Oamenii se bucură în general cînd îşi termină de scris cărţile. Apoi cînd sînt publicate. Eu mă dau rotund acum că am început-o pe următoarea. Concret: după ce m-am gîndit la tema asta cîţiva ani, după ce mi-am notat diverse lucruri, azi mi-am creat în fine directorul intitulat „Roman 2009”, în care am vîrît mai toate fişierele cu idei culese pînă acum. Personaje. Chestii. Plus că, în fişierul „central”, am scris deja prima variantă de început. Mare victorie personală!

La romanul ăsta am început să mă gîndesc după ce am citit Închisoarea noastră cea de toate zilele, a lui Ioan Ioanid, în urmă cu vreo 7-8 ani. E acolo, scrisă în doar cîteva rînduri, povestea unui om, Sviatoslav Tăbăcaru, care, deţinut politic fiind, primeşte o lovitură de tîrnăcop în cap, intră în comă, după cîteva luni îşi revine şi este readus în închisoare. Cu o problemă: în urma loviturii, şi-a pierdut memoria.

Iniţial, am vrut să merg pe direcţia asta. Semăna însă, mult prea mult, cu La vita e bella. N-am găsit în nici un fel soluţia pentru a-mi îndepărta cartea de film. Aşa că, în cele din urmă, am renunţat. Am transformat totul într-o secvenţă din Celelalte poveşti de dragoste, anume „Nişte documente”, deturnînd, fireşte, tema. Intra perfect în subiectul mare al cărţii, aşa că nu mi-a părut rău.

Mai ales că, între timp, romanul meu viitor a „evoluat”. Nu, nu el. Tema. Iar noua turnură se datorează, într-o anumită măsură, unor filme: Hotel Rwanda şi Shooting dogs. Ambele despre masacrarea etniei tutsi de către miliţiile hutu, în Ruanda. Nu o să fie despre Ruanda cartea mea, bineînţeles. Însă ceva din ce s-a întîmplat acolo m-a făcut să-mi transform preocuparea în obsesie. Apoi, în obsesie literară.

Nu spun ce. N-am nici un motiv să vă vorbesc acum despre ce va fi romanul meu nou. Sper însă să-l reuşesc, să-mi iasă, să mă apropii de el cum se cuvine, pentru că tema, mă refer la cea generală, e mare. Şi-mi doresc mult să n-o ratez. O să-mi ia ceva timp, am nevoie de multă documentare, am încă nevoie de foarte, foarte multe repere pentru schiţele de personaje pe care-am început să le fac.

M-am gîndit însă că n-o fi foc dacă punctez aici momentul în care încep propriu-zis să lucrez la romanul ăsta. Doar mi-am creat deja un director nou în computer, nu?