Pentru că de-obicei scriu direct pe blog, şi nu într-un fişier Word (da, ştiu deja: fac o prostie, dar nu-mi săriţi în cap, chestia e că aşa m-am obişnuit), am stat de dimineaţă, aproape enervat, aşteptînd să nu-mi mai apară mesajul: „The server at www.teodorovici.ro is taking too long to respond”. Adică aşteptînd să pot intra pe blog. Pînă la urmă însă, am ales soluţia Word-ului, iar postarea va veni cînd va avea chef serverul să răspundă. Căci am cîteva impresii de la Bookfest-ul care tocmai se încheie azi, dar care pentru mine s-a încheiat ieri seară, adică sîmbătă, cînd am plecat din Bucureşti spre Iaşi.

Una peste alta însă, greu cu ordonarea impresiilor, dat fiind că am stat de marţi pînă sîmbătă şi s-au adunat multe. Şi, drept să spun, nici nu-mi prea vine să scriu despre lansări, deşi au fost faine, nici măcar despre ce s-a întîmplat marţi seară la MŢR, lectura pe care am avut-o împreună cu Lăză şi care a fost moderată de Simona Sora, deşi a fost la rîndu-i faină. Frumuseţea tîrgurilor de carte, pentru mine, e însă aia de a mă întîlni/reîntîlni cu diverşi oameni – faini şi ei, cum altfel?

Nu fac acum o listă de nume, ar cam semăna cu un pomelnic. (Sînt „inspirat” în asocierea asta, în chiar momentele în care scriu, de slujba pe care o aud la biserica din faţa casei mele, aşa că sper să-mi scuzaţi comparaţia.) Sigur că am dat peste şi am petrecut destulă vreme cu mulţi prieteni. Prietenii mai vechi mă iartă însă că nu-i pomenesc, mai ales că ştiu că mi-s dragi. Despre, sper eu, prietenii noi ţin să spun cîteva cuvinte.

Pentru că, de exemplu, m-am bucurat mult să văd că „No”-ul foarte simpatic al Ionucăi n-apare doar în scris, ci şi în discuţiile directe – în foarte mare viteză, la o întîlnire pe care-am avut-o pe-o bordură din afara tîrgului, împreună cu Lăză, m-am prins rapid că Ionuca a coborît spre Bucureşti din nord-vestul al ţării, adică din Maramureş, iar mie mi-e foarte drag Maramureşul. Salut, Ionuca, zic şi-aici: mă bucur că ne-am întîlnit, în fine.

Ar fi trebuit să stau la un somon cu cuş-cuş pregătit de Radu Jude (pe care o să-l visez o vreme – pe somon vreau să zic, nu pe Radu) cu Corina Sabău, care tocmai a debutat excelent cu romanul Blocul 29, apartamentul 1. Dar n-a fost să fie, rămîne pe altă dată. Însă la vreo două-trei beri tot am stat cu Corina şi-s de-a dreptul încîntat de cunoştinţă, căci n-apucasem să vorbim decît prin telefon sau mail, în calitatea aia de autor vs. editor sau invers, una din care greu îţi dai seama cu cine stai, de fapt, de vorbă.

Cu Dragoş – C. şi Butuzea totodată , ştie el de ce scriu asta – am avut o discuţie serioasă, dar foarte aplicată, despre bloguri & literaturi. Mă rog, cît poate fi de aplicată între doi oameni care s-au întînit pe fugă. Dar îl salut, şi de întîlnirea cu el m-am bucurat şi sper să continuăm discuţia asta (plus altele) şi cu viitoare ocazii.

În sfîrşit, după ani de conversaţii pe mail, l-am cunoscut pe Mircea Pricăjan, care era foarte încîntat de tîrg – şi n-am mai apucat să-l întreb la sfîrşit dacă încîntarea aia, transformată, sînt sigur, în oboseală, i-a rămas intactă şi la plecare. Oricum, deşi m-am văzut prima oară cu el, pe cuvînt c-am avut avut senzaţia că ne ştim de jumate de viaţă.

Am rîs puţin împreună cu Bianca Burţa-Cernat de nişte comentarii de pe forum, la cronica pe care ea o făcuse la cartea mea, comentarii din care reieşea că, noi fiind cumva prieteni, a scris respectivul text din nu ştiu ce obligaţii. Teoria conspiraţiei e sublimă în România. Abia vineri am făcut cunoştinţă cu Bianca – prin urmare înţelegeţi de ce subiectul mai sus pomenit era oarecum de rîs. Oricum, dincolo de asta, un alt om cu care mi-a făcut plăcere să discut. La fel şi cu Paul Cernat cu care, deşi mă cunoşteam de-o bucată de vreme, n-am avut pînă acum prilejul unor conversaţii, iar de data asta chiar mă bucur că ocazia s-a ivit.

Lui Cristi Pătrăşconiu trebuie să-i fac o declaraţie aici, pe blogul meu: sînt, deşi nu pare, întru totul de acord cu el în privinţa politicii. N-am nici o simpatie, pe cuvînt, faţă de nici unul dintre politicienii zilei. Zic asta pentru că, după nişte scurte & plăcute polemici pe forumul „Cotidianului”, l-am cunoscut în fine, am putut să bem o bere, dar nu ne-a ajuns din păcate timpul să dezvoltăm discuţia. Şi nu vreau să rămînă cu impresia că sînt la fel de vehement ca-n momentul „polemicii” noastre on-line. Mi-a făcut plăcere să-l văd şi aud – cît despre citit, ştie, ştia deja, că nu-i prea ratez textele.

M-am intersectat, din păcate fără mult timp pentru discuţii, şi cu Simona Vlad, una dintre cunoscutele „scriitoare în devenire” din blogosferă, dar ea ştie foarte bine ca numai obligaţiile m-au împiedicat să stăm la şuete, aşa că mă iartă. Am cunoscut-o şi pe Laura Albulescu, redactorul-şef al Editurii Art, pe care am simţit nevoia s-o felicit pentru ce se întîmplă la ei în ultima vreme, am schimbat cîteva cuvinte, prietenoase desigur, cu Alexandra Olivotto, iar printre cuvintele astea cred că s-au strecurat, scurt, şi nişte bancuri „culturale”.

La biserica de care v-am vorbit, cea din faţa casei mele, se aud clopotele, aşa că mă opresc, pentru că nu vreau să am din nou senzaţia aia cu pomelnicul. Dacă am uitat de vreo cunoştinţă nouă, nu rămîn dator, promit. Sigur că am mai dat mîna cu destui alţi oameni, m-am bucurat să-i cunosc, dar nu ne-am lungit la vorbe. La vorbe lungi am stat doar cu prieteni mai vechi, iar despre ei o să mai pomenesc, sînt sigur, în alte postări, pentru că o să mai vină vorba, vrînd-nevrînd, despre Bookfestul de anul ăsta.

Pînă atunci, bucuria mea e că am ajuns acasă. Mi-era dor. De toate. Inclusiv de blog, normal.