Pentru că se-apropie perioada concediilor, e adevărat, un pic cam crizată ea, m-a apucat azi o nostalgie teribilă după diverse locuri frumoase pe care le-am vizitat. Şi mi-a venit să mă uit printre pozele făcute, lucru care nu prea mi s-a-ntîmplat pînă acum. Şi m-am uitat. Şi-am fost nostalgic. Şi m-am gîndit că n-o să prea reuşesc să-mi ţin nerăbdarea-n frîu pînă la aşteptata plecare de vara asta.

Pe lîngă toate nostalgiile & nerăbdările astea, m-am şi distrat cotrobăind printre poze.  Şi m-am hotărît să vă dau mai jos nişte superpoze făcute în excursii, ca s-aveţi şi voi acces la minunăţiile cu care m-am delectat eu. Hai s-o luăm cronologic.

Una dintre primele mele ieşiri a fost prin 2006, în aprilie, în Franţa, de unde-am tras o fugă în Bruxelles. Şi-am fost aşa de impresionat de capitala noastră europeană, încît am căutat să prind cele mai faine instantanee. Printre ele şi pe următorul, într-o curte minunată a unui la fel de minunat palat. Pe bune, luaţi de vă delectaţi cu poza asta încîntătoare (silueta e a mea, fireşte):

Bruxelles deci. Ştiu că v-am dat pe spate, aşa că trec la următoarea: prin iulie 2007 am fost, ca tot omul care are încredere în Elena Udrea, în Bulgaria.  Frumoase locuri, trebuie să vă conving neapărat şi pe voi să le vizitaţi. De asta vă ofer poza de mai jos: pe cuvîntul meu că e din Bulgaria, ba chiar, ca să fiu cît mai exact, din grădina Castelului Reginei Maria din Balcic. Dacă vă concentraţi, o să vă daţi seama că zic adevărul. Deci:

Nu v-am convins încă? Păi, degetul ăla-i al meu, iar norii sînt bulgăreşti sută la sută. Dacă sînteţi mai pretenţioşi, trec la nişte poze şi mai frumoase (dacă poate exista ceva mai frumos) din 2008. Prin aprilie am fost la Londra. Copleşit, normal. Am tot felul de fotografii, dar mi se pare că v-ar plăcea cel mai mult una făcută dintr-un taxi: aşa, o să vă-ndrăgostiţi de atmosfera londoneză mai ceva decît mine. Iaca minunăţie:

V-am zis eu? Pun pariu că n-aţi mai văzut o asemenea imagine londoneză. Sper că nu v-am plictisit, că mai am. De exemplu, Parisul. În mai. Tot 2008. Cu Parisul sînt convins că vă fac praf. Romantism, seninătate, cîntece, malurile Senei, Eiffel, Notre Dame etc. Eu am pozat însă altceva, merită să daţi o fugă chiar acum să vedeţi obiectivul ăsta turistic. Dacă însă nu aveţi timp, vă ofer eu imaginea – măcar aşa, ca să vă ostoiţi dorinţa. Poftim:

Ei? Nu-i copleşitor? Ştiu, sînt unii care strîmbă din nas, că-i prea cosmopolit, că-i prea industrial, că cîr, că mîr… Pentru ei am mers, cam în aceeaşi perioadă, în Normandia. Mai exact, la Caen. Am suprins şi frumuseţile locului şi deja ştiţi că nu am ezitări să vi le ofer. Următoarea poză e deci din Caen, mai 2008, iar din ea o să vă daţi seama de ceva ce pun pariu că n-aţi ştiut pînă acum: că e o diferenţă mare de fus orar între Iaşi, unde se afla în momentul ăla soţia mea, şi Caen, unde mă aflam eu. Unii zic că numai de-o oră, dar vă puteţi convinge că nu-i aşa:

E adevărat, ăsta-i monitorul laptopului meu, dar vă dau cuvîntul că-n jur, pe-o rază mare, era plin de Caen: aerul pe care-l respiram era caenez, camera de hotel în care mă aflam era la fel de caeneză… Prin urmare, poza e de-acolo, de la mama ei. Iar dacă reuşiţi să desluşiţi discuţia pe care-o aveam în momentul ăla pe mess cu soţia mea, o să vă daţi seama că zic adevărul şi numai adevărul.

Gata, v-am delectat suficient pe azi. Îmi rămîne să vă urez concedii plăcute. Pîn-la al meu mai sînt vreo două luni, aşa că… O să rămîn în perioada asta doar cu nostalgiile, ce să fac. Patriotismul local însă mă obligă totuşi să vă zic că aţi putea să vă faceţi concediul inclusiv în Iaşi. I-un oraş foarte fain. Şi v-am pregătit aşa, pentru final, o poză de-aici, din dulcele tîrg, ştiind sigur că nu-i veţi rezista:

George Onofrei, redactorul-şef al „Suplimentului de cultură”, ar trebui să-mi dea o bere pentru c-am postat fotografia asta. Dacă citiţi cu atenţie, o să vă daţi seama de ce. Oricum, şi asta face parte din frumuseţile Iaşiului, nu? Hai, vă las. Vise frumoase, iar dacă v-a plăcut „expoziţia” mea, trebuie să vă spun de pe-acum că mai am suficiente piese la fel de valoroase.