26 iunie 2009 
În general, am ţinut să fac distincţia clară dintre literatură şi film în ce mă priveşte. Mai exact, literatură şi scenarii de film. Îmi place să scriu scenarii, dar în alt mod decît proză. Am şi fost dezamăgit în cîteva rînduri de cum au fost puse-n film nişte idei de-ale mele pe care le-am transformat în scenarii. Nu zic neapărat c-am avut eu dreptate, zic doar că a ieşit uneori cu totul altceva decît mă aşteptam.
În privinţa scurtmetrajului al cărui trailer îl pun mai jos, am speranţe un pic mai mari. Nu ştiu să vă zic de ce, nici eu nu l-am văzut încă în formă finală, ci doar abia montat într-o primă fază, pe cînd încă nu era reglat sunetul etc. Poate pentru că e după o secvenţă la care eu ţin mult, cu acelaşi titlu, din cartea mea cea mai recentă, Celelalte poveşti de dragoste. Cei care mi-au citit cartea o să recunoască probabil personajele. Trailerul acum:
Producător e Paradox Film, regia-i aparţine lui Doru Niţescu, joacă Valentin Uritescu („Bunicul”) şi Cristi Bărbulescu („Ţiganul bătrîn”), plus un copil simpatic, al cărui nume nu-l ştiu, dar promit să nu rămîn dator. Cam asta-i. Sper ca în faza lui finală să fi ieşit bine, căci din trailer nu-mi pot şi nu vă puteţi da seama mare lucru.
P.S. În eventualitatea că v-ar interesa să corelaţi trailer-ul cu povestea din carte, am schimbat la secţiunea dedicată volumului secvenţa iniţială cu fragmentul care cuprinde chiar bucata intitulată „După gîşte”. Aşa că acum o puteţi citi AICI.
7 comentarii 
E-mail
RSS
Articole
Da, Lucian, am recunoscut personajele, “Dupa gaste” fiind una dintre povestirile mele preferate din ultima ta carte. Trebuie sa iti spun insa ca personajele sunt altfel decat mi le-am imaginat eu. Si cred ca este perfect normal sa nu am aceeasi viziune cu a regizorului. In fine, citind cartea, eu mi l-am inchipuit pe bunic “in civil”. Adica il vedeam suficient de puternic pentru a intra in cartierul tiganesc fara vreo uniforma care sa ii sublinieze autoritate, pentru ca n-avea nevoie. Daca vrei, i-am conferit o autoritate personala mai mare decat autoritatea functiei, functie declamata in film prin uniforma. Ma rog, de gustibus. Sa vedem scurtmetrajul gata si mai vorbim. Bafta!
@Florin Iorga,
Tnx. Şi eu am avut aceeaşi impresie iniţial. Chestia e însă că, în vreme ce în povestire am putut crea elementele care subliniau autoritatea, în film, mai ales scurtmetraj, era mai dificil. D-aia în povestire bunicul merge în hainele lui normale (deşi nu dau nici un indiciu nici în sensul ăsta), iar în filmuleţ regizorul a simţit probabil nevoia unei justificări suplimentare. Zic şi eu, nu ştiu. Îmi dau cu părerea…
mda, interesant… ecranizare. eu nu vad oportune ecranizarile povestirilor tale, le iei mult din farmec. dar in fine…
apropo, nu voiam sa-ti spun pana nu le termin, dar sunt entuziasmat, domnule!
o sa citesti la mine curand despre.
dragoş, spuneam şi-n postare: una-i una, alta-i cealaltă. ecranizările merg separat de literatură pînă la urmă, nu-i pot lua din farmec (oricum, tnx pentru „farmec”, sper să aibă). doar aici, pe blog, le pun eu alături, altfel îşi văd, în parte, de treburile lor.
în cealaltă privinţă, aştept şi eu cu mare curiozitate, îţi dai seama. sper să-ţi placă pînă la capăt.
in primul rand felicitari pentru “celelate povesti de dragoste”(as fi vrut sa fie mai multe). in al doilea rand sper ca scurt-metrajul va avea si el farmecul lui (pe mine trailer-ul nu m-a convins). ah, de ce in carte erau sapte gaste iar in scenariu au ramas doar cinci?:D.
@un simplu cititor
multumesc pentru felicitări. au fost mai multe (adică sînt, ca pe restul le mai am prin fişiere). nu foloseau însă întregului, aşa că am renunţat la ele. poate o să scot ediţia a II-a cu anexa
, pentru că „reproşul” c-ar fi prea puţine, foarte onorant de altfel, mi s-a mai făcut.
trailerul e greu să convingă, îmi dau seama şi eu. oricum, spuneam şi mai sus, sînt două lucruri separate. am postat aici trailerul mai mult aşa, pentru curiozitate… sper să fi ieşit totuşi bine filmul. în fine. cît priveşte cele şapte gîşte din carte, pe bune că nu-mi mai amintesc şi nici n-am un exemplar la îndemînă. eu parcă ştiam totuşi c-ar fi fost şi-n carte cinci. dacă nu, n-are importanţă. cred c-am băgat cinci în scenariu ca să nu se chinuie prea mult producătorii în căutarea gîştelor. cum spuneam, lucruri diferite. încă o dată, tnx!
P.S. (pt. “un simplu cititor”)
am intrat ulterior răspunsului meu pe blogul tău şi m-am speriat: celelalte poveşti de groază!?
după care am şi citit şi mi-am dat seama că, din fericire, nu era vorba de-ale mele. 