Am intrat, mai mult din întîmplare (pe care i-o datorez totuşi lui Dragoş C., care mi-a stîrnit interesul printr-o postare proprie), într-o discuţie pe tema SF-ului românesc. Întîmplare-întîmplare, dar mi se pare binevenită. Pentru că ştiu mulţi iubitori de SF –  şi totuşi nu există un mare interes editorial pentru acest tip de literatură.

Mulţi dintre scriitorii de science-fiction se consideră nedreptăţiţi astfel. Cumva firesc, dacă priveşti lucrurile mai din afară. Dacă însă te apropii puţin, perspectiva se schimbă. Am spus, în discuţia pe care o aveam, ceva ce pare să fi supărat: că în zona asta a SF-ului pare a se pune carul înaintea boilor. Poate nu-i cea mai fericită expresie, dar e sugestivă.

Explic mai clar ce-am vrut să zic: deşi există publicaţii de gen, deşi mulţi se declară cititori de SF, din ce ştiu eu, „cercul românesc” al acestor scriitori e unul restrîns. Mai ales ca vizibilitate. Spuneam, într-un comentariu al meu de pe site-ul Revistei Nautilus, că SF-iştii ar putea găsi un exemplu în literatura „mainstream”.

În perioada 2000-2004, erau deja mulţi scriitori care publicau în reviste cu vizibilitate largă, criticii literari începuseră să dea atenţie unor mici curente, apăruseră manifeste literare, circulau nume de tineri care încă nu publicaseră cărţi. A fost deci cumva firesc, în urma unei presiuni a pieţei, să apară interesul editorial pentru această zonă.

În cazul literaturii SF româneşti, deşi spuneam că există publicaţii, în special în mediul virtual, senzaţia nu e nicidecum una de presiune a pieţei. Mai mult, publicul direct interesat, cel de care vorbeam mai sus adică, luat la bani mărunţi, nu ştie nume de scriitori români. Ba chiar, am auzit eu, dar puteţi auzi şi voi dacă aveţi discuţii pe temă, mulţi au o detaşare totală cînd li se vorbeşte de autori români. Poate nemeritat. Cred că sînt scriitori buni în zona asta. Dar mai nimeni nu ştie de ei. Cele cîteva sute de cititori ai acelor reviste on-line nu pot, din păcate, să se constituie într-un public cu adevărat interesant pentru edituri.

Dar nu vreau să vorbesc aici din punctul de vedere al editorului, pentru că e doar o părere personală. Strict personală, n-are legătură cu vreo perspectivă a editurii în cadrul căreia lucrez (de aceea, chiar aş insista ca eventualele comentarii să nu se refere la poziţia asta a mea, pentru că, sincer, am tot dat de-a lungul vremii argumente privind neintroducerea unor cărţi SF în cadrul colecţiilor Polirom). Spun şi eu ce cred ca om interesat de literatură, în general. Şi ca om care are un respect foarte mare pentru munca de scriitor, indiferent dacă de SF/F sau nu.

Revin deci: nu văd, totodată, un interes al criticii literare pentru domeniu. Nu văd apariţii consistente, repetate, ale acestor scriitori în publicaţii importante, de mai mare impact în lumea literară. Cu alte cuvinte, nu văd, nu simt literatura SF ca pe un fenomen, cu tot ce implică asta. Şi-atunci, de unde să fie un interes major din partea celor care publică literatură? E o întrebare firească, repet, n-are nici o legătură cu munca mea de editor.

Cel mai important, nu văd – o mai spun şi pe asta, deşi o să am de suferit – acea doză de auto-respect transformat chiar în superioritate din partea SF-iştilor. Şi nu înţeleg de ce nu există. Mi se pare, cu excepţiile de rigoare, că mulţi au adoptat o poziţie mai degrabă defensivă, încercînd să explice că şi literatura lor contează. Or, o asemenea perspectivă e mai greu de înţeles.

Cred că orice literatură contează, accentul fiind pe calitatea ei. Iar izolarea într-un cerc restrîns, defensiv, necategoric, e destul de nefastă. Nici nu mai ştiu cum să scriu ce am de scris, ca să nu pară că-mi permit să dau sfaturi. Nu dau, ar fi jenant, nu cred că am dreptul s-o fac. Vorbesc însă din perspectiva unui om care vede lucrurile astea şi simte nevoia să le spună.

Revenind la carul pus înaintea boilor, pentru finalul postării ăsteia, voiam de fapt să subliniez că, neavînd argumentele de mai sus, am senzaţia că scriitorii de SF aşteaptă cumva să vină altcineva în întîmpinarea lor. Am intrat pe forumuri de gen: se vorbeşte insistent despre faptul că „editurile nu fac nimic”, oamenii se întreabă „unde ni-s agenţii literari?”.

Păi, din cîte ştiu eu, sînt şi edituri, sînt şi agenţi literari. Însă ele/ei lucrează respectînd regulile de piaţă. Nu e de ajuns să ai cărţi în sertar ori să le publici în foiletoane în reviste, apoi să te superi pe edituri şi pe agenţi. Cred că ar fi necesar să-i şi convingi pe editori şi agenţi cu ele. Şi îi convingi mai uşor atunci cînd vii ca reprezentant al unui, spuneam mai sus, fenomen literar.

Gata, pentru final: n-am nimic, ţin foarte mult să se înţeleagă asta, cu autorii/iubitorii de SF. Dimpotrivă, e o zonă prea slab reprezentată în literatura noastră – şi cred că e foarte necesară. Tocmai de asta postarea de faţă. Habar n-am care o fi formula magică pentru stîrnirea unui interes mai mare. Dar eu nu scriu literatură SF. Cei care scriu cred că ar trebui să se apropie de ea. Pentru că ei sînt cei mai interesaţi.