Comentarii la: Anti http://www.teodorovici.ro/2009/08/12/anti/ Tue, 31 Aug 2010 04:52:37 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.0.1-alpha-15322 De către: LDT http://www.teodorovici.ro/2009/08/12/anti/comment-page-1/#comment-3145 LDT Mon, 17 Aug 2009 07:26:29 +0000 http://teodorovici.ro/?p=1194#comment-3145 @simona vlad; @Rhetta Marx – nu ştiu cît o fi de ciudat, dar sînt de-acord cu ambele păreri. Problema pe care o puneam eu însă nu ţinea de dedesubturile religiei sau ale ateismului, nu asta intenţionasem eu, nu asta aş face aici, pe blog, pentru că lucrurile, cum bine spunea Rhetta, sînt imposibil de lămurit aşa, pe scurt. Sau chiar aşa, pe lung, :smile: căci discuţiile au ceva vechime. Am fost însă provocat doar de un tip de aroganţă, un tip de condescendenţă, mai bine zis, pe care îl întîlnesc destul de des şi-n viaţa de zi cu zi. Asta era o problemă. O chestie subiectivă, aproape personală, dar nu într-atît de personală încît să nu merite postată pe blog. Mulţumesc oricum, mă bucur că am provocat, chiar dacă n-am intenţionat. @simona vlad; @Rhetta Marx – nu ştiu cît o fi de ciudat, dar sînt de-acord cu ambele păreri. Problema pe care o puneam eu însă nu ţinea de dedesubturile religiei sau ale ateismului, nu asta intenţionasem eu, nu asta aş face aici, pe blog, pentru că lucrurile, cum bine spunea Rhetta, sînt imposibil de lămurit aşa, pe scurt. Sau chiar aşa, pe lung, :smile: căci discuţiile au ceva vechime. Am fost însă provocat doar de un tip de aroganţă, un tip de condescendenţă, mai bine zis, pe care îl întîlnesc destul de des şi-n viaţa de zi cu zi. Asta era o problemă. O chestie subiectivă, aproape personală, dar nu într-atît de personală încît să nu merite postată pe blog. Mulţumesc oricum, mă bucur că am provocat, chiar dacă n-am intenţionat.

]]> De către: simona vlad http://www.teodorovici.ro/2009/08/12/anti/comment-page-1/#comment-3144 simona vlad Sat, 15 Aug 2009 19:47:09 +0000 http://teodorovici.ro/?p=1194#comment-3144 Si sa fim seriosi, asa cum cei mai multi credinciosi isi inteleg prost credinta si, cum intalnesc un ateu, ii fac sila cu convingerile lor religioase, ignorand daca omul vrea ori nu vrea sa asculte, sa afle si incep a-l tamaia si soma in chip si fel sa se crestineze, ca altfel vai sufletul lui ce grozavii o sa pateasca, tot asa si cei mai multi atei practica o intimidare asidua a oamenilor care cred, facandu-i sa se simta prost din cauza convingerile lor “ridicole” si “invechite”, presandu-i puternic sa si le renege public si chiar indemnandu-i sa si le analizeze astfel incat sa si le renege si in forul lor intim. Discutiile probabil ca se vor purta intotdeauna cu dispret si chiar ura. Multi atei autoproclamati fiind de multe ori niste oameni care au crezut candva, poate au mers si la biserica, dar au fost tratati rau de niste preoti dogmatici sau niste oameni pe care viata i-a pus in fata unor provocari in care nu si-au mai putut gestiona sentimentul de furstrare si mandria de sine si au ales sa creada ca doar Absurdul ne poate guverna iar pretentia bisericii ca Dumnezeu exista si poarta de grija oamenilor daca traiesc dupa anumite principii si practica o anumita forma de cult e o insulta la adresa stoicismului cu care ei trebuie sa infrunte acest Absurd. E o si mai mare ingreunare a calitatii vietii oamenilor, nicidecum o sporire a acesteia. Dezamagirea si dispretul ateilor lor fata de Dumnezeu sau fata de religie e atat de mare incat vor s-o transmita si celor care cred. Discutiile intre tabere nu au cum sa fie altfel decat dominate de ura si patima si dintr-o parte si din alta. Panica si orgoliu zadarasc si pe ateu si pe crestin cand subiectul e atins. Si, din pacate, rareori se vor intalni intr-un dialog fata in opozanti calmi si fara fumuri in cap. Singurul lucru care totusi merita facut, pentru ca omul sa aiba posibilitatea sa aleaga constient in ce tabara vrea sa ajunga sau ramana, este sa semnalezi si critici atitudinile de intimidare, agresare si manipulare pe care ambele tabere le practica. Si sa fim seriosi, asa cum cei mai multi credinciosi isi inteleg prost credinta si, cum intalnesc un ateu, ii fac sila cu convingerile lor religioase, ignorand daca omul vrea ori nu vrea sa asculte, sa afle si incep a-l tamaia si soma in chip si fel sa se crestineze, ca altfel vai sufletul lui ce grozavii o sa pateasca, tot asa si cei mai multi atei practica o intimidare asidua a oamenilor care cred, facandu-i sa se simta prost din cauza convingerile lor “ridicole” si “invechite”, presandu-i puternic sa si le renege public si chiar indemnandu-i sa si le analizeze astfel incat sa si le renege si in forul lor intim. Discutiile probabil ca se vor purta intotdeauna cu dispret si chiar ura. Multi atei autoproclamati fiind de multe ori niste oameni care au crezut candva, poate au mers si la biserica, dar au fost tratati rau de niste preoti dogmatici sau niste oameni pe care viata i-a pus in fata unor provocari in care nu si-au mai putut gestiona sentimentul de furstrare si mandria de sine si au ales sa creada ca doar Absurdul ne poate guverna iar pretentia bisericii ca Dumnezeu exista si poarta de grija oamenilor daca traiesc dupa anumite principii si practica o anumita forma de cult e o insulta la adresa stoicismului cu care ei trebuie sa infrunte acest Absurd. E o si mai mare ingreunare a calitatii vietii oamenilor, nicidecum o sporire a acesteia. Dezamagirea si dispretul ateilor lor fata de Dumnezeu sau fata de religie e atat de mare incat vor s-o transmita si celor care cred. Discutiile intre tabere nu au cum sa fie altfel decat dominate de ura si patima si dintr-o parte si din alta. Panica si orgoliu zadarasc si pe ateu si pe crestin cand subiectul e atins. Si, din pacate, rareori se vor intalni intr-un dialog fata in opozanti calmi si fara fumuri in cap. Singurul lucru care totusi merita facut, pentru ca omul sa aiba posibilitatea sa aleaga constient in ce tabara vrea sa ajunga sau ramana, este sa semnalezi si critici atitudinile de intimidare, agresare si manipulare pe care ambele tabere le practica.

]]> De către: simona vlad http://www.teodorovici.ro/2009/08/12/anti/comment-page-1/#comment-3143 simona vlad Sat, 15 Aug 2009 19:38:13 +0000 http://teodorovici.ro/?p=1194#comment-3143 sorry, chioara cum sunt, vazui ceva ce mi-a scrijelit ochiu; erata: Nu vede cat de slabe SUNT interesul si efortul lui pentru.... @ Rhetta Marx Majoritatea ateilor de care vorbea Lucian sunt de la CAM la FOARTE agresivi in manifestarea dispretului fata de cei care cred. Mai mult, constient sau inconstient, desfasoara o campanie de dez-religiozitate a celor care inca mai cred sau si cred, si se indoiesc. Eu numar pe degetele de la o mana numarul ateilor neagresivi pe care i-am intalnit. Oameni care spuneau simplu si neafectat "nu cred", dar nici nu ma priveau cu dispret vazand ca am o icoana in casa sau pe bordul masinii, daca le spuneam, intr-un curs firesc al unei discutii, ca ma duc la biserica. Sau daca le explicam vreo chestie care tine de traditia ortodoxa, daca venea vorba, repet, nu asa din senin. Eu insami sunt un om , caruia daca cineva ii spune "eu nu cred" si "nu ma intereseaza sa discut despre asa ceva" am incheiat subiectul si gata, vorbesc la fel de cald si prieteneste despre orice altceva: muzica, literatura , filme... Ba chiar pot sa iti spun ca daca vad la omul respectiv bunatate, generozitate, dreapta judecata ma uit admirativ la el si imi spun cu o anume rusine fata de mine ca omul acela, cu toata necredinta lui, este probabil mai bine placut decat mine in ochii lui Dumnezeu. Adica eu il pun la loc de cinste, in insasi sistemul meu religios de referinta. Si cred ca ateii nepatimasi si cu dreapta masura nu strivesc nici un credincios cu condescendenta lor. Din pacate sunt la fel de putini pe cat sunt crestinii neagresivi, care nu cauta sa se avante in evanghelizarea cu de-a sila a fiecarui ateu intalnit, de parca asta ar fi misia vietii lor. Pe de alta parte, tare jalnic imi pare credinciosul care se rusineaza sa isi sustina credinta in fata unui ateu care ridiculizeaza ideea Divinitatii sau a bisericii. Omul recent are o mare jena in a recunoaste ca el crede in Dumnezeu... Cum in cercurile artistilor si ale scriitorilor numarul ateilor si agnosticilor creste, cei care cred se rusineaza nevoie mare sa nu para invechiti si incearca sa fie cat mai discreti cu afirmarea convingerilor lor religioase. Si nu e vorba de a afirma, din senin si fara nici un rost asta, asa, de poza; Mi se pare o tampenie sa faci asta, o agresiune, o fala... treaba e ca ajung sa se rusineze sa afirme oricum, evita, lasa ochii in pamant. Cand ateii spun, pufnind cu dispret: “cine mai crede azi in Dumnezeu?”, nu se grabesc sa spuna: “eu cred”. Se fac ca n-aud sau de-abia asteapta sa se treaca la alt subiect. Daca sunt cumva interogati direct, recunosc jenati si vinovati, cu ochii in pamant, cu glas pierit ca, deh, ei sunt “putin mai demodati” si cred in Dumnezeu, dar nu, nu sunt habotnici, nu se duc la biserica (ca asta ar fi o rusinos, iti dai seama!) sau daca se duc, se duc rar (acolo, ca asa e obiceiul, ei sunt traditionalisti, dar nu habotnici!). Orgoliu omului de a nu fi confundat cu tzazta mitza care bolboroseste duminica patimas rugaciuni si apoi barfeste si se cearta cu toti toata saptamana ori cu fata batrana care, din lipsa de ocupatie, a luat-o pe calea bisericii pana la scrantire, orgoliu omului e atat de mare, incat e gata sa se lepede si de Dumnezeu, nu mai spun de biserica-cea-rea-ingusta-si-obsolita, nu cumva sa para vreun invechit superstitios si ingustuz in ochii prietenilor sau ai colegilor de breasla. Asta mi se pare jalnic, de toata jena. sorry, chioara cum sunt, vazui ceva ce mi-a scrijelit ochiu; erata: Nu vede cat de slabe SUNT interesul si efortul lui pentru….

@ Rhetta Marx
Majoritatea ateilor de care vorbea Lucian sunt de la CAM la FOARTE agresivi in manifestarea dispretului fata de cei care cred. Mai mult, constient sau inconstient, desfasoara o campanie de dez-religiozitate a celor care inca mai cred sau si cred, si se indoiesc.
Eu numar pe degetele de la o mana numarul ateilor neagresivi pe care i-am intalnit. Oameni care spuneau simplu si neafectat “nu cred”, dar nici nu ma priveau cu dispret vazand ca am o icoana in casa sau pe bordul masinii, daca le spuneam, intr-un curs firesc al unei discutii, ca ma duc la biserica. Sau daca le explicam vreo chestie care tine de traditia ortodoxa, daca venea vorba, repet, nu asa din senin. Eu insami sunt un om , caruia daca cineva ii spune “eu nu cred” si “nu ma intereseaza sa discut despre asa ceva” am incheiat subiectul si gata, vorbesc la fel de cald si prieteneste despre orice altceva: muzica, literatura , filme… Ba chiar pot sa iti spun ca daca vad la omul respectiv bunatate, generozitate, dreapta judecata ma uit admirativ la el si imi spun cu o anume rusine fata de mine ca omul acela, cu toata necredinta lui, este probabil mai bine placut decat mine in ochii lui Dumnezeu. Adica eu il pun la loc de cinste, in insasi sistemul meu religios de referinta.
Si cred ca ateii nepatimasi si cu dreapta masura nu strivesc nici un credincios cu condescendenta lor. Din pacate sunt la fel de putini pe cat sunt crestinii neagresivi, care nu cauta sa se avante in evanghelizarea cu de-a sila a fiecarui ateu intalnit, de parca asta ar fi misia vietii lor.

Pe de alta parte, tare jalnic imi pare credinciosul care se rusineaza sa isi sustina credinta in fata unui ateu care ridiculizeaza ideea Divinitatii sau a bisericii.
Omul recent are o mare jena in a recunoaste ca el crede in Dumnezeu… Cum in cercurile artistilor si ale scriitorilor numarul ateilor si agnosticilor creste, cei care cred se rusineaza nevoie mare sa nu para invechiti si incearca sa fie cat mai discreti cu afirmarea convingerilor lor religioase. Si nu e vorba de a afirma, din senin si fara nici un rost asta, asa, de poza; Mi se pare o tampenie sa faci asta, o agresiune, o fala… treaba e ca ajung sa se rusineze sa afirme oricum, evita, lasa ochii in pamant. Cand ateii spun, pufnind cu dispret: “cine mai crede azi in Dumnezeu?”, nu se grabesc sa spuna: “eu cred”. Se fac ca n-aud sau de-abia asteapta sa se treaca la alt subiect. Daca sunt cumva interogati direct, recunosc jenati si vinovati, cu ochii in pamant, cu glas pierit ca, deh, ei sunt “putin mai demodati” si cred in Dumnezeu, dar nu, nu sunt habotnici, nu se duc la biserica (ca asta ar fi o rusinos, iti dai seama!) sau daca se duc, se duc rar (acolo, ca asa e obiceiul, ei sunt traditionalisti, dar nu habotnici!). Orgoliu omului de a nu fi confundat cu tzazta mitza care bolboroseste duminica patimas rugaciuni si apoi barfeste si se cearta cu toti toata saptamana ori cu fata batrana care, din lipsa de ocupatie, a luat-o pe calea bisericii pana la scrantire, orgoliu omului e atat de mare, incat e gata sa se lepede si de Dumnezeu, nu mai spun de biserica-cea-rea-ingusta-si-obsolita, nu cumva sa para vreun invechit superstitios si ingustuz in ochii prietenilor sau ai colegilor de breasla. Asta mi se pare jalnic, de toata jena.

]]>