Aşa se cheamă o carte care va apărea la sfîrşitul lui octombrie la Polirom. E un pic de auto-reclamă în postarea asta, pentru că volumul e coordonat de Dan Lungu şi de mine, dar nu de dragul reclamei scriu totuşi. Ci pentru că azi am citit, grupat, toate contribuţiile de pînă acum la volum – şi sînt sub impresia lor.

Intenţia noastră iniţială era, şi în mare parte s-a concretizat, ca diverse personalităţi, din diverse zone culturale sau mediatice ale României, să povestească modul cum au receptat evenimentele din decembrie ’89, mai ales că anul ăsta se împlinesc două decenii de-atunci.

Primind rînd pe rînd textele, mi s-a părut că, fiind vorba de amintiri, va ieşi o carte cumva detaşată, desprinsă total de acele evenimente. Mai pe şleau spus, m-am temut că n-o să putem surprinde, noi, coordonatorii, ei, autorii, ideea aia de schimbare radicală produsă atunci, că n-o să se înţeleagă cu adevărat ce a însemnat, pe diverse planuri personale, acea schimbare.

Acum însă, citind (mai tot) volumul odată, am avut o senzaţie puternică de întoarcere în timp, tot cenuşiul ăla premergător lunii decembrie, angoasele, aşteptările nemărturisite. Nu, mai bine s-o zic altfel: am avut impresia că stau cu urechea coborîtă spre difuzorul radioului bunicului meu, dat pe Europa Liberă. Şi trebuie să recunosc că sînt foarte mulţumit că a ieşit în felul ăsta.

Cînd vorbim despre Revoluţie sau revoluţie, cu toate variantele (evenimente, lovitură de stat, loviluţie ş.a.m.d.), am uneori impresia că vorbim pe deasupra, „istoric” şi-atît. Volumul ăsta ne-am dorit să fie unul personal. Şi aşa pare să fi ieşit. Cu micile laşităţi, cu marile bucurii, cu toate aşteptările & dezamăgirile, cu jena aferentă lor etc.

Şi-un alt lucru bun care contribuie la efectul de ansamblu al cărţii: avem în ea, destul de consistentă, perspectiva unor oameni care nu erau în România la acel moment. Se vede deci şi cum a fost receptată, în diverse ţări, revoluţia noastră (Germania, Franţa, Olanda, Statele Unite, Rusia).

Pentru că e încă în lucru, adică urmează să mai primim cîteva texte, m-am gîndit iniţial că n-ar trebui să dau numele autorilor. Dar mi-am amintit apoi că scriu pe blogul personal şi deci am timp să revin, ulterior, cu lista completă. Oricum o să mai am postări pe temă, de astă dată fiindu-mi mai uşor s-o fac, spre deosebire de Celelalte poveşti de dragoste – şi asta pentru că aici meritul le aparţine autorilor, eu şi cu Dan neavînd texte în volum.

Au contribuit deci pînă acum: Georg Aescht, Radu Aldulescu, Ion Barbu, Jan Willem Bos, Gigi Căciuleanu, Magda Cârneci, Laure Hinckel, Toni Grecu, Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T. Morar, Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei Şerban, Cristina Ţopescu, Matei Vişniec. Şi, cum spuneam, lista nu e completă încă. Va fi în două săptămîni.

UPDATE:

Întîmplarea face ca, din cele patru texte pe care le mai aşteptam, două să fi venit astăzi. Asta aşa, ca să am ocazia să prezint o antologie realizată în direct. Textele le aparţin lui Matei Bejenaru şi Dan Perjovschi.