19 august 2009 
Mda, sînt şi eu anti-ceva. Iar postarea asta, probabil, îi va enerva pe mulţi dintre voi. Totuşi, nefiind rău intenţionat, dar gîndind asta de multă vreme, mi-am zis să nu-mi ţin gîndurile doar pentru mine. Fiind, la rîndu-mi, cititor de bloguri, în special al celor cu trimiteri culturale, am dreptul la o părere şi din perspectiva asta, de cititor.
Deci: găsesc inutilă, nelalocul ei, moda asta a P.D.S.-ului. Sigur că, în principiu, pare ceva aproape nobil. Să-ţi pui în rama unei postări o poezie preferată, un poem preferat. Numai că aveam o altă părere despre blog – poate o fi greşită părerea asta a mea, nu zic. Mi se părea că blogul are un rost ceva mai natural, ceva mai puţin „viral” (de asta nu sînt mare fan nici al lepşelor, deşi multe dintre ele sînt haioase), ceva mai personal.
Mai exact: mi s-ar părea firesc şi plăcut ca vreun blogger să simtă nevoia uneori să posteze un poem care i-a plăcut foarte mult. Sau mi se pare normal ca blogul lui Emil Brumaru, spre exemplu, să fie plin de versuri – le citesc cu mare plăcere. Dar cînd asta devine un soi de obligaţie, cînd sîmbăta ştiu că, dacă dau click pe unele link-uri din blogroll-ul meu, găsesc P.D.S.-ul de rigoare, mă cam enervează. Şi, după un început care mi s-a părut interesant, de la o vreme nu mai citesc poemele.
Altfel, oricum ai lua-o, bineînţeles că vei găsi o sumedenie de explicaţii pozitive pentru moda P.D.S.-ului. Dar eu spun doar ce simt eu, aşa că vă rog să nu mă înjuraţi prea tare. A, şi vă mai rog să mă credeţi că, altfel, îmi place poezia. Pur şi simplu, nu-mi place să o văd evoluînd aşa, în cadru blogosferic, organizat, pentru că, livrată astfel, nu ştiu de ce, pentru mine devine obositoare.
Totuşi, ca să nu mă cred nebun eu însumi, le-aş fi recunoscător celor care, avînd aceeaşi părere cu mine, îmi vor da un semn aici. Bineînţeles, asta nu înseamnă că nu le voi fi recunoscător şi celor care, nefiind de acord cu mine, îmi vor spune asta la comment-uri.
Şi-ncă ceva: surorilor & fraţilor de blogosferă, chiar dacă vă supăraţi straşnic pe mine pentru postarea asta, fie-vă milă şi nu mă scoateţi din blogroll-uri! 
20 comentarii 
E-mail
RSS
Articole
Initial am crezut ca esti anti PSD, abia apoi am vazut ca e vorba de PDS.
si totusi, ce e PDS?
În sfârşit! Aşteptam la rândul meu pe cineva care să-mi confirme că ceva e în neregulă cu asta. Cu precădere în cazul poeziei reţeta mi se pare niţel forţată.
Habar n-am dacă respectivii se vor simţi lezaţi şi te vor scoate din roll – eu te-am adăugat
Impartasesc aceeasi parere cu d-stra si explic si de ce:
Astfel de idei trimit cu gandul la tabloide, la o manifestare programata(artificiala) a sentimentelor omenesti(daca ne referim la “poezia de pormaine”).
Prefer sa raman la parerea ca omul este o spontan si ca poate gandi cu propriul creier, nu urmand o reteta folosita de niste “intaistatatori” intr-ale blogului care n-au stiut cum altfel sa-si promoveze blogul decat dupa metoda televiziunilor: “duminica de la ora 14… magazin duminical, vom canta, vom rade si ne vom simti bine”…
Dar consider ca degeaba ne strofocam sa spunem a’ste lucruri, intrucat cei care “malpractica” aceasta strategie de marketing ancestrala sunt mai lipsiti de subtilitate.
@gabi andronache – e vorba de poemul de sîmbătă, apare pe diverse bloguri culturale.
@alex moldovan – deci da. gîndim la fel. tnx pt blogroll, nu-mi imaginam că o asemenea postare îmi poate aduce noi intrări…
@genom – deci nu.
pe bune, nu gîndim chiar la fel în privinţa asta. sînteţi prea dur cu oamenii respectivi, eu ziceam doar că a luat avînt moda, iar asta nu-mi prea place. dar n-aş zice deloc despre cei care postează că „sînt mai lipsiţi de subtilitate”. şi să ştiţi că nu spun doar aşa, ca să mă protejez de eventuale atacuri. multe bloguri pe care le citesc cu plăcere, ale unor oameni pe care-i apreciez foarte mult, au p.d.s.-uri. însă nici nu cred că e de acuzat asta, sînt convins că-s mari iubitori de poezie, ca şi mine, de altfel. dar cred, pe de altă parte, că nu-i cea mai potrivită formă de a promova poezia, pentru că de la bloguri, în general, cititorii aşteaptă postări proaspete, vii, plus mult, mult mai personale. aşa cred eu, dar ziceam în postare că e posibil şi să mă înşel.
În general mă apropiu de cineva prin prisma antipatiilor comune decât prin cea a preferinţelor împărtăşite
.
pai nici mie nu-mi place, desi stiu ca blogarii se cam canonesc sa gaseasca ceva bun (stiu ca si eu ma canoneam sa aleg o poezie buna, pe cand aveam eu o rubricuta de poezie – demult disparuta).
mi-aduc aminte ca pds incepuse odata cu disparitia teroristei (ca un fel de omagiu). pt ca oricum, in weekend nu se scrie pe bloguri.
Domnule Lucian Dan, nu-mi vine deloc sa simpatizez cu cei ce se promoveaza astfel, deoarece se indeparteaza de ideea de profesionalism, recurgand la “berea de sambata dupa-amiaza”, “vinul de sambata seara”, “melodia duminicala de la 4 dimineata”etc
Oprindu-ne la poezia saptamanala, nu-mi vine decat sa afirm ca nu se procedeaza astfel in situatia data, e ca si cum am admite ca de azi inainte poeziile sa fie scrise in tabel.
Bine, nu sunt lipsiti de subtilitate, sunt subtili, dar numai cand vor ei. Sper sa nu va par prea vehement, sunt chiar calm, doar imi spun parerea.
@genom – putem, măcar aici, pe blog, să ne tutuim? în rest, nu, nu mi-ai părut vehement, corect, e părerea ta, iar cealaltă e părerea mea.
oricum ne intersectăm în ideea postării mele, chiar dacă sînt diferenţe specifice…
@dragoş – ei, se mai citeşte şi în weekenduri… eu, de exemplu, cel mai mult atunci citesc, că-n rest sînt destul de prins cu altele. sîmbăta îmi iau frumos lista din stînga la clicăit şi petrec aşa vreo oră-două, citind ce n-am apucat să citesc în timpul săptămînii. şi nu numai lista mea, mai intru şi p-altele.
Ehe, draga Lucian, de-ar putea pedeseurile sa faca poezia intr-atat de virala cum zici, ar fi grozav!
Altfel, nu cred ca pedesismul ar fi nici mai bun, nici mai rau decat atatea alte jocuri de societate. Nu-i intruziv, nu facem nici un fel de spam, ne aducem pur si simplu jucarelele si le punem la un loc, bucurosi sa construim castele in Spania cu lopaticile si galetusele noastre de cuvinte. Si, cum zicea si Dragos, nu-i chiar asa de usor sa alegi jucareaua care sa fie si cea mai placuta, si cea mai utila pentru sambata respectiva.
Oricum, e bine ca exista o partida anti-pedesista – nu numai din ratiuni democratice (ce are a face democratia cu anarhia blogosferica?), dar si pentru ca, avand un inamic comun, comunitatea noastra va deveni si mai coeziva. Asadar, de acum, pedesistii se vor regrupa, inca mai devotati, cauzei, in catacombe!
@Radu Vancu – Eiii, nici chiar aşa. Inamic?
Trebuie să fac şi-un partid, în democraţia asta a noastră blogosferică, pentru a-mi putea susţine platforma, nu?
Nici nu mă gîndeam că-i intruziv, Doamne fereşte! Mai degrabă întrebarea mea subiacentă textului ar fi fost: dar care-i rostul? Ştiu, o să-mi dai imediat cîteva rosturi, căci ele pot exista aşa, la nivel general. Dar eu, uite că tot repet, mi-am spus doar perspectiva mea. Mai clar, părerea mea de cititor de bloguri care e, în general, în căutare de altceva cînd dă un click. Altfel, sînt convins că nu te-ai supărat pe mine…
Păi sigur că nu m-am supărat, dimpotrivă, mă bucur că poezia mai poate părea excesivă, dar uite, numai aşa, de-al naibii, n-o să vin cu nici o explicaţie, nici o justificare, nici un rost!
Pentru că ştiu că le ştii la fel de bine şi înţeleg că e vorba doar de faptul că, la cafeaua ta de sâmbătă dimineaţa, poeziile sunt prea multe deodată, prea dulci, prea creamy. Însă unii beau cafeaua aşa, alţii altfel… 
Lucian, iti inteleg reticenta – poezia multa te oboseste. si nici poezia care cade intr-o anume zi, sambata, stabilita din timp, se intampla sa nu te gaseasca intotdeauna deschis pentru asa ceva…
totusi survolez PDS-urile. uneori gasesc poeme care “ma prind” si ma indeamna sa citesc mai mult din acel poet.
@Radu Vancu – da, în mare e aşa cum zici, ai înţeles f. bine ce mă deranja, cafeaua de sîmbătă e de vină.
dar nu numai asta, pur şi simplu mă duc pe cîte un blog pe care-l citesc de obicei cu plăcere, aştept să văd ce-a mai scris omul în concordanţă, sună ca naiba, cu interesele mele, şi găsesc poemul. şi ia în calcul că asta se întîmplă pe vreo 10 bloguri interesante. bloguri din care eu, de fapt, vreau să mai aflu ce cărţi a mai citit, ce-a mai făcut omul respectiv, ce s-a mai întîmplat prin „lumea noastră” – şi-aici mă refer la lumea culturală, căci am început să observ că lumea asta culturală e mai vie uneori cînd e reflectată de bloguri decît de presa de profil. e vorba deci de nişte aşteptări şi de pumnul în cap pe care-l primesc ele. dar deja am impresia că exagerez într-un fel. nu ştiu, pe scurt e vorba de-o senzaţie a mea şi, deşi unii s-ar aştepta să fiu în stare s-o explic, constat cu ruşine că nu prea sînt.
@vasgar – la început, tocmai asta e, survolam şi eu poemele. acum mi se pare cumva că prea s-au înghesuit la dată fixă, prea mulţi s-au prins în horă. de fapt, cred că asta ar fi una dintre explicaţiile-cheie: s-a extins „fenomenul” şi am, cred, vaga impresie că unii s-au băgat în el doar de dragul jocului, nu al poeziei. şi devine artificial.
si eu sper ca nu ma veti sterge din blogroll, pt ca la pds nu renunt, mai ales ca am ajuns ministru
dar, cum bine zice Radu, era cazul sa apara si opozitia
jocul asta a fost inventat de Luiza [mai nou a propus sa alcatuim si o antologie], ea l-a provocat pe Pobby, iar apoi prietenii au fost invitati sa li se alature.
unora le place, altora nu. va asigur ca am cititori doar pt pds, dar am si cititori care-mi evita blogul sambata.
suntem putini, nu mai suntem nici 10, ori bloguri despre carti is mult mai multe, noi ramanem niste marginali, ca-n viata.
@white noise – dacă-i vorba de-un minister, chiar trebuie s-o pun de-un partid.
cît despre stergerea din blogroll, hai să nu glumim cu lucruri sfinte-n blogosferă.
acum, la drept vorbind, nu spuneam eu, într-un răspuns de mai sus, următoarele: „multe bloguri pe care le citesc cu plăcere, ale unor oameni pe care-i apreciez foarte mult, au p.d.s.-uri”? plus că am prieteni pedesişti. la fel cum am prieteni stelişti (eu fiind mare dinamovist), de exemplu florin lăzărescu. cele mai multe certuri zdravene între noi vin de-aici. eu spun ca steaua-i de doi bani (mă rog, ăsta-i un eufemism), el zice că dinamo. şi ură mai mare nu poate exista decît între noi, în momentele alea. cu toate astea, îl ţin în blogroll.
oricum, e bine cu anti-p.d.s.-ul meu, am parte de oaspeţi noi. mă bucură. şi-ncă ceva: am putea să ne tutuim? nu-s fan al dvs.-ului nici în realitatea ailaltă, darmite în realitatea asta blogosferică…
Dragă Lucian, tu spui că “le-aş fi recunoscător celor care, avînd aceeaşi părere cu mine, îmi vor da un semn aici”. Dau şi eu un semn şi spun că, înainte să ajung la acest rînd, eram eu deja recunoscătoare pentru poziţia ta. Şi ziceam, ha, ia uite!
Păi, mă gîndeam că e ceva în neregulă cu mine şi nu ştiam ce. Îmi place poezia, dar nu-mi prea place acest PDS, mă simt deodată ca un posedat care intră în biserică. Nu ştiu de ce. Şi asta mă face şi să mă simt vinovată… La început era cum era, dar acum deschid şi cam fug, mi se pare că mă biciuieşte şi titlul, am senzaţia că am nimerit la o şedinţă de partid. Sunt bloguri pe care le iubesc, pe care intru frecvent (da, sînt puţine şi chiar faine), chiar dacă nu prea comentez, însă povestea asta pe mine mă face să doresc şi mai tare izolarea. Blogul, blog… o poveste destul de personală, uneori cu nevoie de umbră deasă, alteori cu pălărie de paie… Ar mai fi de zis şi despre blogroll-uri, unde îţi doreşti să fii şi unde nu, şi despre fel şi fel de chestii cu efect piramidal… Dar e prea blând şi frumos finalul de vară şi sîntem liberi, la urma urmei, să ne jucăm fiecare de-a ce vrem. Aşadar, cui îi place n-are decît să se joace mai departe, eu n-am nimic cu nimeni, doar spun că m-ai ajutat să-mi mai vindec complexul de posedat nimerit la exorcizare.
@V. – la rîndu-mi mă simt mai puţin vinovat cînd văd oameni ca tine (şi evident că îţi place poezia!) care spun acelaşi lucru.
hehe, citisem si eu anti-psd si ma miram de ce crezi c-o sa enervezi multa lume
te inteleg pe undeva, probabil ca e enervant uneori sa deschizi 10 bloguri si sa gasesti pe toate cate-o poezie, evident ca unii simt asa. pe de alta parte, habar n-ai ce misto e sa alegi pds-ul saptamanii, sa-l postezi si dupa aia sa vezi ce au ales si au zis ceilalti, sa simti imediat nevoia sa citesti toate cartile unui poet anume fiindca ti-a placut ce-ai vazut la pds pe un blog, sa-ti bati capul cautand poezii despre parameci etc. nu e nici organizat, nici omagiu teroristei cum crede dragos (nu stiu de unde i-o fi venit ideea asta), nici cu data fixa (nu e nimeni obligat sa posteze saptamanal). si nici nu trebuie citite in fiecare sambata, da’ nu-i asa ca-i bine sa stii ca exista vreo 10 bloguri unde cauti in categoria pds si gasesti poezii – mai frumoase, mai urate, mai celebre, mai underground – oricand ai chef sa citesti asa ceva? si nu gasesti numai poezii, ci si o gramada de informatii si comentarii si pareri pro si contra si tot felul. si nu promoveaza nimeni poezia, nu cred ca vreunul dintre cei care posteaza pedeseuri are strategii si programe in cap. da’ nu pot sa-ti spun cat de mult ne place sa facem asta! iar cine n-are chef de joaca noastra intr-o sambata, nu citeste. pai nu?
[...] doar un pic de ironie, pe cuvînt că deloc răutăcioasă, la prietenii mei care s-au cam supărat pe-o postare mai veche, legată de Poemul de sîmbătă (PDS, adică). Dar hai că-s în toane relativ bune, aşa că zic: [...]