Comunismul ruminat

Fără categorie

Am citit, prin intermediul Cotidianul (da, intru în continuare pe site-ul acestui ziar, pentru că obişnuinţele nu dispar atît de repede), un text ce pare a fi scris de un tînăr, cel puţin după numele site-ului pe care apare: www.amdoar18ani.ro. Deşi, din text, înţelegem că-i un tînăr ceva mai în vîrstă. Nu i-aş fi dat mare importanţă, în fond e doar o părere cerută de administratorii site-ului, dacă nu aş fi observat, în diverse discuţii pe care le-am avut, că opinii asemănătoare au foarte mulţi dintre cei care se-nvîrt în jurul vîrstei de 20.

Pe scurt, dacă aţi intrat pe link aţi văzut deja, e vorba de-o perspectivă destul de roză asupra comunismului românesc, care-i pare autorului plin de chestii pozitive în contrapondere cu ceea ce se-ntîmplă acum. Le ştim, fac parte şi din discursurile multor nostalgici: aveam servicii/ acum n-avem; n-aveam „prea multă” mîncare, dar oamenii mizau pe descurcăreală şi mesele erau tot pline/ acum n-avem bani pentru a cumpăra mîncarea „plină de E-uri”; aveam cozi/ avem şi-acum în supermarketuri, la bănci; aveam salarii decente/ acum n-avem. Etc.

O să spun simplu ce cred: perspectiva asta e a dobitocului perfect. A dobitocului în sensul de animal. Nu vreau să conving pe nimeni, nu asta-mi propun. Însă cînd aud vorbindu-se despre comunism în termenii ăştia, fie în discursurile unor „proletari” din acele vremuri, care şi-au acceptat condiţia de dragul unei mediocrităţi sigure, fie în discursuri imberbe ale unora care n-au prins perioada decît din articolaşe expuse de diverse gazete roşii-verzulii, n-am cum să nu mă enervez.

Spuneam că-i perspectiva dobitocului deci. De-asta: pentru că dobitocului, mă refer la cel domestic, îi ajunge să aibă un stăpîn de care să depindă într-ale mîncării, chiar dacă stă într-un ţarc (cocină, staul etc.) strict limitat. Pentru că dobitocul reduce totul la ceea ce pare siguranţa imediată – n-are nevoie de libertate de „exprimare”, n-are nevoie de nici un soi de libertate, el doar acceptă ce i se dă. Pentru că dobitocul uită repede că a fost lovit cu biciul sau cu parul atunci cînd i se toarnă nişte lături în troacă. Pentru că dobitocul e educat prin intermediul fricii şi trăieşte în funcţie de fricile care-l condiţionează. Pentru că dobitocului nu-i pasă cînd „colegii” de ţarc (staul, cocină etc.) sînt sacrificaţi. Pentru că…

Mă revoltă, mă enervează, ziceam, asemenea păreri. Pentru că mi se par degradante chiar pentru cei ce le emit. Ele nu pot să aparţină decît unor oameni care aspiră la sublima mediocritate. La liniştea aceea de crepuscul, în care pot să se piardă liniştiţi printre mii de alte umbre. Dacă asta e umanitate, în opiniile unora, atunci mă bucur să ştiu că nu mă regăsesc deloc în ea.

În rest, ştiu, mulţi ar putea veni cu teorii ale conspiraţiilor, cu „decadenţa” prezentului, cu „incultura generalizată”, cu venalitatea actuală ş.a.m.d. Eu prefer să trec peste toate astea pentru simpla şansă de a putea să scriu despre ele. Chiar dacă prin scris nu le rezolv. Îmi rezolv însă acea nevoie de a-mi confirma, măcar prin libertatea proprie, că sînt om, nu dobitoc.

11 comentarii

11 comentarii

  1. ionuca  •  15 septembrie 2009 @10:04

    Oh doamne, ce prostii mi-a fost dat sa citesc. Nu ma mira atitudinea asta la cineva de 50-60 de ani, care, dupa cum spui si tu, s-a multumit sa stea cuminte in banca lui, sa fie fericit (ma rog) cu orice primeste, indiferent de calitate, dar cand asemenea aberatii vin de la cineva de 30-35 de ani, atunci e trist. Trist de tot. Normal, daca nu voiai sa schimbi nimic nici nu pateai nimic. Ce dragut! Hai sa stam cu totii cuminti in banca noastra sa ii lasam pe toti sa ne calce in picioare pentru o slujba la naiba-n praznic si pentru un concediu de 14 zile la mare. Visul oricaruia, nu?

  2. florin  •  15 septembrie 2009 @11:00

    Teo, dacă prin “dobitoc” te referi la porc, la respectiv vacă, să ştii că n-ai dreptate. Plus că jigneşti animalele. Ele nu renunţă la “libertatea de exprimare” cu uşurinţă proletară. N-ai să găseşti vacă, respectiv porc, care să nu ţipe pînă aude stăpînul, dacă nu i se dă de mîncare. În cazul proletarului comunist nu se prea întîmpla asta. Aştepta în linişte şi frică să i se dea de mîncare.

  3. pisicainele  •  15 septembrie 2009 @13:12

    Hm. Perspectiva dobitocului e doar daca ne referim la cei care au prins perioada ca adulti si tot propaga aberatiile astea. Tinerii care braveaza stupid doar au prins o idee seducatoare (?) din zbor si o inghit pe nemestecate. Ceea ce nu-i scuza, doar ca ei nu intra la “dobitoace”, dupa mine, ci la teribilisti. Pentru a fi dobitoace ar fi trebuit sa aiba o perspectiva corecta (fie sa fi trait atunci, fie sa fi avut un strop de interes pt a se documenta), si totusi sa spuna aceleasi tampenii. Acu’ nu stiu care-o fi mai grav dintre cele 2, dar teribilismul trece/se vindeca :)

  4. Lucian Dan Teodorovici  •  15 septembrie 2009 @17:07

    @ionuca – ştii, pînă la urmă eu nu intenţionam să-l fac dobitoc, fie el şi-ntr-un sens edulcorat, pe autorul articolului respectiv. dar aşa a ieşit. :) pornind de la textul acela, am vrut să scriu ceva mai general… insa, cu acelaşi sentiment ca şi tine, că am citit nişte prostii teribile, n-am mai fost atent la trimiterea directă.

  5. ldt  •  15 septembrie 2009 @17:16

    @florin – ai dreptate, dobitocul mai şi protestează. iar dacă vreun animal se simte jignit, îmi cer scuze. :)

    @pisicainele – nu prea-s de-acord cu tine. una e să braveze tinerii, cu totul altceva să folosească drept exemple „seducătoare”, cum le zici, tocmai chestiile alea pe care le folosesc nostalgicii (vezi şi textul la care am făcut referire). am discutat cu cîţiva asemenea tineri. crede-mă, ei (repet: nu generalizez, mă refer la ăia cu care am discutat) sînt convinşi de ceea ce spun. li se pare foarte ispititoare vremea în care aveai serviciu din oficiu şi, în plus, pe-acolo te puteai face că munceşti. faptul că azi le este impusă competiţia, spre deosebire de vremea în care ea nu prea exista, li se pare scandalos. chiar au impresia că atunci viaţa era mai uşoară şi li se pare un sacrificiu minor să renunţe la libertate de dragul siguranţei şi al unei – aşa cred ei – comodităţi pe care o permitea comunismul. că se înşală amarnic nu mai contează. lor li se pare că au dreptate. şi ideile astea mi se par foarte periculoase, mai ales venite din partea celor care nu au prins comunismul.

  6. cristiana  •  15 septembrie 2009 @18:45

    Domnule nedobitoc,admir sincer pozitia de blogger implicat in actiunea de asanare a tendintei spre mediocritate.E cat se poate de adevarat ca trebuie sa tindem spre idealuri eroice si sublime care sa ne asigure un loc in Parnas si eternitate.
    Realmente este degradant sa iti doresti doar o viata normala si banala , daca nu te-a brodit natura Einstein ori Napoleon, sa vrei sa-ti vezi de ale tale in liniste si oarecare siguranta.Astea sunt pentru “porcul” si “vaca” de rand,aia care te-au tinut prin oarece scoli [?],ti-au luat primul pc. si acum pleaca capul cu sfiala si adoratie in fata eroismului cu care triumfi in texte. De ce nu o faci in fata Casei Poporului cu pancarda in mana?Ai dreptul la exprimare, iar la tot ce vezi in jur te multumesti sa furajezi un bolg?
    Iesi maestre la inaintare in viata reala, tara are nevoie de eroi,[drep ca erou esti doar post-mortem],dar merita si meritam si noi sa vedem miracolul dincolo de sticla.

  7. ldt  •  15 septembrie 2009 @20:19

    @cristiana – era normal să apară şi nişte mesaje precum al dvs…
    ce să spun? dintr-o anumită perspectivă, e posibil să aveţi dreptate. din textul meu poate reies, deşi n-am intenţionat neapărat, şi nişte sensuri jignitoare. totuşi, aş fi preferat să înţelegeţi că paralela cu dobitocul are o altă menire decît cea pe care i-o daţi dvs. în plus, în mod cert, n-am spus nicicînd că „este degradant să-ţi doreşti o viaţă normală şi banală”. mi se pare însă de neconceput să aspiri la o viaţă lipsită de nişte valori esenţiale, precum libertatea (ştiu, sună bombastic, dar e un adevăr), de dragul unei aparente siguranţe pe care ţi-o oferă uniformizarea. cred că e totuşi mai important, chiar dacă mai riscant, să te lupţi pentru devenirea proprie (nu neapărat pentru a fi Einstein sau „erou”), decît să accepţi o condiţie umilă de „om nou” precum cel propovăduit de comunism. sînt convins că ştiţi la ce mă refer. în rest, mulţumesc de comentariu.

  8. Liviu  •  15 septembrie 2009 @20:30

    Citeam acum ceva vreme “Foamea” lui Hamsun şi… eram amuzat. Nu cât să râd, nu cât să desconsider cartea, dar mijeam pe sub mustaţă o replică de genul “Băi Knut, io am fost student în România anilor 90, nu-mi veni mie cu baliverne din astea”. Şi deja căzuse comunismul, lumea credea în “mai bine”, la televizoare se vorbea încă de Luminiţa. Ăla care crede că statul comunist îţi oferea o viaţă banală, normală, eventual uşoară, merită pe deplin titlul de dobitoc, cu toate sensurile lui. Nu numai că ajunge la o concluzie falsă, dar nici cu premisele nu stă prea bine…

  9. pisicainele  •  15 septembrie 2009 @21:41

    De ce sustin ca sunt teribilisti/superficiali:

    “li se pare un sacrificiu minor să renunţe la libertate de dragul siguranţei şi al unei – aşa cred ei – comodităţi pe care o permitea comunismul”

    Li se pare minor pentru ca nu inteleg ce inseamna asta. Pentru ca au venit la discutia asta fara niciun bagaj in spate; doar s-au intalnit cu o idee “cool” si, nonsalant, au dezvoltat-o. Ia sa fi citit ei inainte – nu zic “Inchisoarea noastra cea de toate zilele” (I. Ioanid) sau “Temnita, destinul generatiei noastre” (I. Diaconescu) – nu, doar o chestiuta gen discutia tiparita dintre Manolescu, Mitchievici, Stanomir, Cernat plus Patapievici despre viata in comunismul tarziu, ca sa nu zic final – adica exact ala pe care-l viseaza ei. Crezi ca ar mai fi venit cu teorii din astea? S-ar putea sa nu. Si cred ca nici acum nu e timpul pierdut. Spre deosebire de nostalgicii autentici, care sunt irecuperabili si care oricum “stiu ei mai bine”, oamenii tineri sunt inca modelabili. Nu-i apar, daca asta s-a inteles – si mie mi se urca sangele la cap cand aud asemenea tampenii de la oameni tineri – doar incercam sa-mi explic fenomenul si sa disting intre (dupa mine) cele 2 categorii.

  10. dreamwind55  •  16 septembrie 2009 @18:59

    Of. Cand povesteam de celebra orbeata si avant in aratatul cu degetul anonim nu greseam. Articolul meu nu era un elogiu adus comunismului ci o critica a vietii de azi. Dar asa e, eticheta dobitoc e mai facil de pus decat creierul personal putin in priza

  11. petru mironescu  •  17 septembrie 2009 @23:05

    daca te referi la tinerii bravardisti, probabil ai dreptate sa fii revoltat, desi dobitoc mi se pare cam mult spus.
    daca te referi la ideologii, pentru ca pare-mi-se esti anti-comunist (desi nu inteleg prea bine din noianul de metafore idiosincratice pe care le ingramadesti pe capul unor bieti copii), nu prea imi e clar ce tip de societate sustii. una liberala, neo-liberala, conservatoare, neo-conservatoare?sustii prin urmare libertatea totala de exprimare, asa cum ar reiesi din ultimul paragraf? Mie totusi mi se pare ca facand uz de un blog pentru a-ti impartasi gandurile cu cititorul global, te plasezi vrand nevrand la stanga; asta pentru ca cei care au inventat si apoi promovat astfel de instrumente web ce vizeaza deschiderea informationala, s-au declarat impotriva establishment-ului capitalist care la randul sau a promovat mai degraba exclusivitatea accesului la informatie pentru o anumita elita politico-economico-institutionala in detrimentul restului populatiei.

    Asta e un aspect, poate minor.

    Un alt aspect: desigur, comunismul si ideologiile stangiste au dus la excese cu nemiluita. Dar ceea ce cred ca au in vedere che-guevaristii de azi, dincolo de rosul din tricouri, cred ca se refera la faptul ca lumea capitalista in care a intrat si Romania duce la polarizarea resurselor in mainile unor grupuri care sprijina DOAR anumite initiative pe placul lor. Ori la stanga, cel putin in teorie, aceste resurse ar trebui redistribuite cu mai multa “grija fata de om,” ca sa folosesc un cliseu. Faptul ca dorintele si fantasmele sociale multora dintre contemporani printre care ma numar si eu, se suprapun cu capitalul lui marx sau cu guerrila lui che, e mai mult o coincidenta care isi are radacinile in tendinta multora de a-si ancora aceste dorinte+fantasme intr-o serie de simboluri.

    un al treilea aspect: asumi ca socialismul/comunismul/stanga (iar nu-mi e clar din post-ul tau daca te referi la vreuna dintre ele in mod precis) aduc automat pumnul in bot scriitorului/omului doritor de exprimare neinfranata. mi se pare fals. cred ca o societate in care sa prevaleze principii de stanga nu trebuie neaparat sa genereze cenzura. poate e doar o parere…oricum sa mai cenzurezi in ziua de azi cu atata amar de bloguri, facebook si twitter e cam greu dupa parerea mea.

    un al patrulea aspect: grecia. e ciudat cum ti-a scapat lupta acerba care se da zilele astea in tarisoara asta balcanica intre un partid neoconservator si unul socialist aliat cu partidul comunist grec (kke). grecia a avut parte de o dictatura de dreapta (1967-1974) in care cenzura a fost puternica, poate mai mare ca nicaieri.

    inchei aici, in asteptarea mai multor clarificari

Lasa un raspuns

Tag-uri permise: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>