Pentru c-am intrat în linie dreaptă cu volumul Str. Revoluţiei nr. 89, pe care l-am coordonat alături de Dan Lungu, dar şi pentru că v-am rămas dator cu lista completă a celor care au contribuit la carte, o să-mi permiteţi, sper, încă o postare pe temă. De fapt, de ce să fiu ipocrit, mă gîndesc că vor urma încă două-trei în preajma apariţiei cărţii (sfîrşitul lui octombrie) şi imediat după. Şi p-alea va trebui să mi le permiteţi.

C-aşa se face în materie de promovare, vă ofer AICI, în fişier Word, „Cuvîntul înainte” pe care l-am scris împreună cu Dan. N-o să vă plictisească în mod deosebit, e destul de scurt, în plus spune cîte ceva despre carte. Trebuie să insist, deşi apare scris şi-n „Cuvînt”, pe caracterul emoţional al textelor cuprinse-n volum,  de asta cred că Str. Revoluţiei nr. 89 are cîteva ingrediente pentru a fi considerată o carte altfel pe un subiect destul de dezbătut.

Poate vă interesează, ca să dovedesc cumva ce am zis mai sus, şi faptul că mulţi dintre cei care au scris nu erau în ţară în acele momente din decembrie ’89. Şi-i foarte fain, aşa ni s-a părut nouă, să vezi cum au privit ei, din afară, toate cele întîmplate în Timişoara, Bucureşti şi-n restul ţării. Iar alături de ei, şi oameni care aveau mai puţine legături cu România.

Statistic, din cei 20 de autori, 8 au venit cu „corespondenţe” din afara ţării. Adică din Bonn, Boston, Haga, New York, Moscova, Rennes şi de două ori Paris. Iar cele 12 texte „româneşti” nu acoperă doar evenimentele din Bucureşti, ci şi din Cluj, Iaşi, Sibiu, Suceava şi… Petrila. O hartă destul de interesantă, zic eu.

Dar eu zic totodată că zic prea multe. Mă opresc deci, nu înainte de a da lista (de data asta) completă a autorilor:  Georg Aescht, Radu Aldulescu, Liviu Antonesei, Ion Barbu, Matei Bejenaru, Jan Willem Bos, Gigi Căciuleanu, Magda Cârneci, Laure Hinckel, Toni Grecu, Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Dan Perjovschi, Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei Şerban, Cristina Ţopescu, Matei Vişniec.

Fix 20 de autori deci. Despre evenimente din urmă cu 20 de ani. 20 x 20, glumeam cu Dan, adică un fel de supertracţiune integrală. Asta e, ce să fac, nu m-am putut abţine de la jocul ăsta facil cu cifrele. Pentru că n-am intenţionat să obţinem fix 20 de colaborări, dar aşa au ieşit. Şi mi s-a părut că merită menţionat.

___

Fără nici o legătură cu subiectul postării: citiţi AICI un senzaţional interviu cu Gică, realizat de prietenul Florin Lăzărescu. Părerea mea e că veţi descoperi unul dintre marile spirite ale contemporaneităţii în acest personaj pe care eu am ajuns să-l apreciez în mod deosebit.