Nu vreau să stîrnesc nici o „modă” on-line. Chestia cu BDV-ul e doar un pic de ironie, pe cuvînt că deloc răutăcioasă, la prietenii mei care s-au cam supărat pe-o postare mai veche, legată de Poemul de sîmbătă (PDS, adică). Dar hai că-s în toane relativ bune, aşa că zic: trăiască totuşi PDS-ul, la fel cum sper să trăiască BDV-ul de azi, că altceva nu-mi vine-a scrie. E aproape un final de săptămînă. Prin urmare, buline recapitulative:

• N-am fost la nici un film la IIFF. Am încercat, vă rog să mă credeţi. Dar filmele la care voiam să merg fie s-au anulat, fie au fost la ore imposibile pentru mine, fie au fost mutate şi răsmutate în program. Dacă am înţeles bine, şi Cele ce plutesc, al lui Mircea Daneliuc, a căzut. Nu ştiu sigur. Am primit doar un telefon, ieri, prin care mi se spunea să stau acasă, că s-a dus pe copcă şi avanpremiera asta.

• Tot ieri, joi, am constatat că Dinamo joacă în sistem binar. Adică numai cu cifrele 1 şi 0 sau 0 şi 1. Ieri a fost 0-1 cu Panatinaikos, ai mei au ratat 1 penalty, în rest au fost 0 pe atac. Nu mă mai supără prea tare, m-am obişnuit. Duminică vor bate probabil cu 1-0 pe Pandurii, asta dacă nu cumva vor pierde cu 0-1. Tot pe-acolo. Tot pe-acolo, vreau să zic, în privinţa stării mele de spirit. N-am nimic cu Bonetti, antrenorul, mi-e simpatic pentru că-i legat de întîmplarea aia faină de la Liberec, dar cît timp va fi el la echipă, nici o şansă ca Dinamo să redevină Dinamo, cu jocul ăla spectaculos de atac şi cu apărare varză. Or, eu cam asta îmi doresc, de dragul esteticii.

• Nebunie în politică. PSD-ul (nu PDS-ul) a ieşit de la guvernare. Dacă n-aş fi foarte, dar foarte scîrbit de felul în care se face la noi politică în ultimii 5 ani, numai pe bază de grotesc, m-aş entuziasma, pentru că e vremea întrebărilor, a mutărilor de şah, a fazelor spectaculoase. Însă „jucătorii” noştri sînt atît de ridicoli, atît de previzibili chiar în spectaculosul pe care îl creează, încît nu mă trage nimic de mînecă să deschid teve-ul pe canalele de actualitate.

• Apropo de politică totuşi: pe Facebook, i-am cerut prietenia lui Crin Antonescu. În scop experimental. Mi-a acordat-o rapid. Habar n-are, fireşte, cine sînt şi cu ce mă ocup, dar, dacă i-am cerut prietenia, m-a bănuit că-s votant al lui. Şi nu-şi putea permite să mă piardă. Eu nu ştiu însă cu cine votez. Aşa că deocamdată mă mulţumesc să-i fiu doar prieten la cataramă…

Săracă săptămînă pe plan personal, văd. Sau cel puţin aşa pare dacă recitesc ce-am scris. Nu-i nimic. Or veni şi altele mai bogate. Deocamdată, mă pregătesc să-ntîmpin weekend-ul. Ceea ce vă doresc şi vouă. Se ne fie bine!