Titlul i-al lui Kerouac, doar realităţile-s ale noastre. Oricum, e bine să mai ieşi pe drum, să mai vizitezi patria, se-ntîmplă să ai revelaţii. Să observi că lucrurile merg strună, spre exemplu, că nu există criză decît ca subiect de talk show, altfel, datorită hărniciei Guvernului şi strădaniei Preşedintelui, totul e minunat în România noastră.

Atît de bine merg lucrurile încît, plecînd eu spre Bucovina cu maşina, am constatat că nu prea mai avem ce munci, noi, românii, şi-atunci ne apucăm de înfrumuţesat şosele. Mai exact: poate aţi auzit de celebra şosea Iaşi-Bucureşti, cea via Bacău, cu care multă lume s-a lăudat. Eu merg des pe şoseaua asta. De exemplu, am fost şi-n urmă cu vreo două săptămîni, cînd cu porcul & motanul. Sau invers.

Una peste alta, o şosea foarte bună. Sigur, nu şi practică, dat fiind că trece aproape fără întrerupere prin localităţi, ceea ce-ţi creează o medie de 40 la oră dacă respecţi regulile. Dar, oricum, bună. Fără găuri în asfalt, fără denivelări, aş zice chiar aşa: o şosea-lună. Asta am putut observa şi-n urmă cu două săptămîni, ziceam.

Acum, cu ocazia acestei noi plecări în afara Iaşiului, am dedus că şoseaua-lună musai s-a deteriorat groaznic în numai două săptămîni, altfel nu-mi explic de ce pe porţiuni mari, de zeci de kilometri, harnicii noştri drumari au turnat un nou asfalt, au sfărmat-o pentru a o reface, au blocat sensuri şi contrasensuri. Se lucrează deci de zor. O fi fost un dezastru între timp, cine ştie. Căci altfel eu puteam jura că ani întregi de-acum încolo nu e nevoie de lucrări de amploare la şoseaua asta.

Două ar fi explicaţiile. Una pe care am indus-o de la început. S-au rezolvat toate problemele ţării, inclusiv criza. S-au construit între timp cele (măcar) zece autostrăzi de care avem nevoie. Toate drumurile pline de hîrtoape au fost refăcute. Au venit bani cu nemiluita de undeva şi, văzînd asta, s-a decis Acolo Unde Se Decid Toate că, nemaiavînd altceva a face, e musai să turnăm asfalt şi pe şoseaua-lună Bucureşti-Iaşi. Ca să ne aflăm în treabă.

A doua variantă, cam fantezistă dat fiind că nu ne putem îndoi de onestitatea guvernanţilor, e că Ei au avut de plătit o datorie către o firmă/un grup de firme. Şi ce s-au gîndit? Ia să ne prefacem noi că e nevoie să reparăm şoseaua cu pricina. Ia să se prefacă şi ei că o repară. Ia să le dăm noi lor nişte bani, nişte foarte mulţi bani, şi în felul ăsta ne rezolvăm problemele. Doar avem de unde: am redus salarii, i-am băgat pe bugetari în concediu forţat 10 zile, aşa că am făcut nişte economii pentru clienţi.

Fantezistă, nu?, a doua explicaÅ£ie. AÅŸa ceva nu se poate întîmpla în România! TotuÅŸi, aÅŸa, de dragul jocului, eu sper să se găsească vreun jurnalist adevărat, nu de-alde mine, care să investigheze de ce o ÅŸosea în stare foarte-foarte bună a avut nevoie de reparaÅ£ii capitale pe zeci de km. Dacă s-o găsi acel jurnalist… Nu de alta, dar, pentru liniÅŸtea raÅ£iunii, ar fi bine să-mi contrazică supoziÅ£iile fanteziste din a doua variantă pe care am dat-o.