10 noiembrie 2009 
Am discutat aici, pe blog, în urmă cu ceva vreme, despre comunismul românesc, divagînd – cam nervos din partea unora – spre mai ampla discuţie despre stînga şi dreapta. Am fost luat drept liberal „veros” de unii. Ironia face însă ca acum cîteva minute, citind comentarii la un articol scris de mine, să mă trezesc stîngist de-a dreptul.
E vorba de-un text care mi-a fost solicitat de către un editor de la „The Guardian”, din Londra, şi publicat azi într-o serie de articole pe tema: „1989: years of revolutions”. Ar fi aiurea să ascund cît m-a onorat că mi s-a cerut un asemenea text – numai şi gîndindu-mă că ieri, spre exemplu, comentatorii invitaţi din alte ţări estice s-au numit Maria Todorova şi Adam Michnik. Pe de altă parte, spuneam, citind comentariile care au început să curgă, îmi dau seama cît de diferit „lucrăm” totuşi noi cu conceptele astea de stînga şi de dreapta prin comparaţie cu (poate unii dintre) ei.
Am spus-o întotdeauna, nu mă văd nici acum, nu mă văd nici pe viitor îmbrăţişînd în vreun fel ideologia de stînga. Însă e o diferenţă între cum mă văd eu şi cum o fac alţii. E greu, în România contemporană, să te păstrezi în liberalismul tău în momentul în care critici nişte tare ale sistemului politic & social de la noi. Asta am făcut în text, după cum veţi vedea dacă-l veţi citi, spunînd chiar cît se poate de clar că aceste critici nu vin din perspective stîngiste. Şi totuşi…
P.S. Terminam, altă ironie, articolul cu speranţa că peste alţi 20 de ani voi putea scrie mai optimist… Iar în momentul de faţă tocmai se discută pe la diverse televiziuni de „previziunea” de azi a actualului preşedinte, conform căreia peste 20 de ani o vom duce excelent. 
7 comentarii 
Imi este aproape imposibil sa te citesc in engleza desi traducerea este impecabila. Pur si simplu imi lipseste dulcele grai.
E-mail
RSS
Articole
