Remarcam, în discuţii cu prietenii, calitatea comentariilor care apar în marile ziare europene, spre deosebire de comentariile de pe forumurile ziarelor noastre. Porniserăm, cumva firesc, de la articolul meu din „The Guardian” – dar nu mai insist. Ideea pe care am „dezbătut-o” contează, iar concluzia e faptul că noi încă n-am asimilat, în nici un fel, o cultură a respectului faţă de celălalt. Şi, în consecinţă, faţă de opinia celuilalt. La noi, opinia se reduce în mare parte din cazuri la înjurături.

Nu dramatizez. Se vor schimba lucrurile-n timp, sînt convins. Blogurile, în special cele literare, pot avea o mare contribuţie în sensul ăsta. Dar am ajuns să vă spun asta azi pentru că, absolut întîmplător, am dat peste un blog, darkclauds.wordpress.com, în care am găsit o serie de comentarii mai vechi, din aprilie, despre cartea mea cea mai recentă, Celelalte poveşti de dragoste. Comentarii mai degrabă negative – atît din partea autorului/autoarei blogului, cît şi din partea unor cititori ai lui/ei. Le găsiţi aici şi aici.

N-o să zic, ipocrit, că mi-a făcut ditamai plăcerea să citesc tuşele negative, duse chiar pînă la o radere într-unul dintre comentarii („Întotdeauna am spus că e imposibil să dai greş cu o serie de nuvele care tratează iubirea, dar Teodorovici a atins imposibilul” – altfel, un mod destul de inteligent de a-ţi spune o părere foarte fermă). Dar, asta chiar vă rog s-o credeţi, am fost încîntat să văd că se poate discuta serios, decent etc., chiar dacă e vorba de o critică dură (am încercat totuşi să trec cu vederea o insinuare foarte aiurea cu privire la cei care au scris pentru coperta cărţii). Şi de-asta şi fac aici trimiterile – deşi, evident, nu aduc nici cel mai mic serviciu volumului meu. Una peste alta însă, oricărui autor îi vine mai uşor să accepte orice critică în momentul în care îşi dă seama că ea n-a pornit de la ranchiună, de la un alt tip de adversitate personală ori de la bănuieli tîmpite…