2 decembrie 2009 
La finalul campaniei electorale, certurile dintre noi rămîn. Ei se aleg, o să-şi împartă frumuşel posturile, iar noi o să rămînem cu amarul ăsta de acum. O să încercăm (sau nu) să ne împăcăm cu prietenii cu care am „polemizat” cu furie, o să ne prefacem (sau nu) că nu ne mai amintim insultele pe care ni le-am adresat în numele opţiunilor noastre. Personal, cu gustul ăsta am rămas după postarea de ieri, dar şi după alte discuţii private cu oameni la care (continui să) ţin: că ne-am bălăcărit, ca fraierii, pentru nişte oameni care nu ar fi meritat absolut deloc asta.
Iată, pentru prietenii/amicii/cunoştinţele care mi-au reproşat că văd numai mizeria dintr-o parte: filmul cu Băsescu ce pare să lovească un copil e o mare porcărie – trucat sau nu, rămîne o mare porcărie! Faptul că televiziunile de ştiri ţin evident partea lui Geoană e o altă porcărie. Faptul că, acum citesc pe unele bloguri, se pregătesc alte aşa-zise dezvăluiri cu privire la trecutul lui Băsescu, lucruri personale, e o mizerie dincolo de orice limită. Mi-e deja silă să deschid televizorul. Ştiu cum vor sări şacalii să profite de orice intimitate, în speranţa că alţi cîţiva bieţi electori vor „pune botul” la dezvăluiri.
Există însă, tare mi-ar plăcea ca şi oamenii care îl admiră pe actualul preşedinte să vadă asta, şi o manipulare grosolană de cealaltă parte. De la afişele cu Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Geoană, care au păcălit numeroşi oameni (chiar ieri am stat de vorbă cu cineva care-mi spunea, citez: „Prost au fost sfătuiţi ăia de la PSD să scoată asemenea afişe; astea m-au hotărît să-l votez pe Băsescu!” – omul a rămas perplex cînd i-am zis că alea sînt afişe P.D.-L.), pînă la instigările la revoltă din aceste zile, la o revoltă anticomunistă, deşi… să fim serioşi. Sigur, P.D.-L-ul n-a scos filmuleţe. Bravo lor, prin asta sînt un pic mai curaţi. Dar au făcut multe altele. Nu numai acum, în campanie. Ci şi de-a lungul timpului. Aş mai da multe exemple, dar iarăşi voi fi acuzat că „dezechilibrez” textul ăsta în favoarea unora.
Una peste alta însă, revin la ceea ce e cu adevărat de remarcat: că ăştia care se bat pentru ciolan, căci numai asta fac, indiferent cu cîte idealuri nobile i-ar dota imaginaţia noastră, au reuşit să ne creeze probleme în relaţiile noastre personale. Au reuşit să-şi transfere ura lor jucată asupra noastră – iar adversitatea de-aici, dintre noi, nu mai e jucată, din păcate, e una cît se poate de reală. Aşa că întrebările: „Sînt eu manipulat?”; „Sînteţi voi manipulaţi?” devin puerile. Sîntem cu toţii, îmi permit să spun asta, deşi iarăşi se vor simţi unii jigniţi.
Asta e. O să mergem la vot sau n-o să mergem. O să treacă şi campania asta nenorocită, iar după aia o să ne liniştim într-o anumită măsură. Mie, recunosc, s-ar putea ca săptămîna viitoare sau mai încolo să-mi fie puţin ruşine. Sau puţin mai mult. Nu pentru c-am avut nişte opţiuni în turul I, nu pentru că am avut o antipatie mai mare decît alta în turul al II-lea. Ci pentru că m-am aprins, am jignit poate la rîndul meu nişte prieteni/amici/cunoştinţe. Fără să vreau. Crezînd că dreptatea e de partea mea. Iar ei au făcut acelaşi lucru, crezînd că dreptatea e de partea lor. Pentru ce însă? Pentru cine? Pentru nişte persoane care se bat să obţină o bucată mai mică sau mai mare de ciolan. Pentru ăştia. Cum să nu mi se facă ruşine?
9 comentarii 
E-mail
RSS
Articole
e prostie sa te simti jignit de o opinie politica, sau de o optiune electorala.
iar cearta se isca de la felul cum vedem lucrurile. inca nu ne-am dat seama ca e ceva normal intr-o democratie. suntem niste copii prosti needucati politic.
draga lucian,
iată că intervin și eu într-o discuție pe care-am urmărit-o de la distanță, ferindu-mă să mă amestec pentru că știam din propriile mele pățanii ce ochelari de cal pun “convingerile” politice… apropo, ce repede știm să ardem anii lumină dintre impresie-părere-opinie-convingere și credință! ce repede ridicăm deasupra capului în chip de flamuri scamele propriilor noastre iluzii, întemeind în orice rahat care ne iese în drum o religie! nu ne iese în cale izvorul tămăduirii așa că zugrăvim cu idealurile noastre prima balegă care ne iese în drum și-apoi îi hăcuim pe drumeții care nu se-nchină lumea la ea… prin ce miracol sărim dintr-un singur gest prăpastia dintre părere și credință? e pur și simplu ridicol!
aseară am primit un sms otrăvit – nici nu le mai știu numărul – din care aflam că revoluționarii “golani” s-ar fi întors în Piața Universității chemând la Revoluție anticomunistă și purificare prin sânge! e lesne de bănuit cine orchestra toate astea, însă uluitor e că puțin mai târziu am primit un sms similar de la un cunoscut, pe care-l respect foarte mult, un om extrem de curat și religios, și care mă chema la aceleași fapte! cum poți investi cu idealurile tale, legitime, orice tâlhar care-ți vorbește de ele? i-am răspuns că-i respect opiniile la fel de mult cum le respect pe-ale mele, chiar dacă sunt diferite, dar m-am ferit să-i urez să nu le schimbe prea iute-n convingeri și în credințe, pentru că asta ne va orbi – nu de alta, dar s-ar putea ca omul religios să se-nchine, fără de voie, chiar la Antihristul de care se ferește cu sârg… chiar și-așa, cu jumătate de vorbe-nghițite, celălalt nu mi-a răspuns – plecase la “revoluție”.. am citit apoi, cu mare-ntristare, încleștările de la articolul tău precedent și m-am întrebat, ca și tine, ce ticăloasă ceață umple tot aerul de nu se mai vede om cu om, iar prietenii nu se mai văd de “dușmani”? m-am aplecat să-ți scriu toate astea doar ca să te salut cu inima. nu ai greșit cu nimic. și ai îndoieli “sănătoase”. suntem oameni, nu mașinării de vot. așa că mai bine uită de toate astea – mai ales de politică…
eu, de aproape o lună, stau fără televizor și e bine. îmi păstrez mintea limpede. nu e războiul meu, oricât ar vrea ei să credem asta. țara asta se va reface piatră cu piatră, nu cu buldozerul, peste noapte. și fiecare dintre noi, în ce știm să facem mai bine, avem pietrele noastre de ridicat, și nu pentru-a zvârli cu ele în alții… hai, înapoi la litere și cuvinte
mugur – mulţumesc mult pentru comentariu. îmi doream o aşa reacţie, recunosc…
draga lucian, dupa postarea asta ma simt dator sa spun ca prima data cind mi-a atras atentia traian basescu (cred ca mai auzisem numele lui, dar nu-i dadusem importanta) a fost in 1995, cind a votat impotriva restituirii caselor nationalizate.
tin minte foarte bine cit l-am injurat de unul singur in camera mea de camin (desi n-aveam de recuperat nici o proprietate), nu atit pentru optiunea lui, cit pentru justificarea acestei optiuni. a spus ca el locuieste intr-o casa nationalizata si ca nu poate vota impotriva intereselor familiei sale, de parca doar prin votul ei ajunsese parlamentar.
intre timp, mi se pare ca a mai evoluat. poate doar mi se pare, n-am cum sa-mi dau seama singur de asta. si nu pot sa spun ca mor de dragul lui. il votez strict pragmatic, fiindca (uite, ca sa vorbesc in termenii lui) mai toceste din coltii unor rechini care imi plac si mai putin decit el. ca n-o sa poata sa-i smulga, asa cum se lauda, sint convins. in plus, lidia barbulescu ma ingrozeste mai mult ca elena udrea, care in fond e mai ales un personaj monden.
cam asta ar fi, foarte pe scurt. incerc si eu pe cit ma duce capul sa gindesc comparativ. sigur ca n-are rost sa ne certam pentru ei, dar nu cred ca pentru ei ne-am contrat, ci pentru noi, pentru cum isi imagineaza fiecare ca va fi intr-una sau alta dintre situatii. si cred ca merita s-o facem, pentru ca sintem totusi in stare sa distingem infierbintarile de moment de argumente. as fi mai ingrijorat daca intr-o astfel de situatie ne-ar fi teama sa spunem ce credem.
dragă teo, eram sigur că, în ce te priveşte, alegerea e raţională. şi n-am absolut nimic de comentat în cazul ăsta (bine, n-ar trebui poate să am nici în alt caz, dar fiecare mai are umori din cînd în cînd). una peste alta, după dialogurile de-aseară, nu numai cu tine, am avut senzaţia asta că am ajuns chiar şi noi prea departe. ce naiba, sînt un milion de alte lucruri pe care putem discuta, pe unele în contradictoriu, pe altele nu – dar nicicînd n-am consuma atîta energie ca în privinţa asta. şi nici n-am avea un dialog aşa, cum să-i zic?, la limită… iar aseară am fost dezamăgit şi de mine, de asta am venit cu postarea asta nouă.
lucian, eu cred ca nu putem discuta decit in contradictoriu. altfel, ce sa vorbim? sa-ti spun “vaaai, cita dreptate ai!” si tu sa-mi spui “extraordinar ce bine le zici!”?
draga Lucian, ce pot sa-ti spun? in primul tur am votat si am pus stampila pe toti (poate asa trebuia sa facem o tara intreaga) sa le arat ca vreau sa votez, dar nu am pe cine! dar, cand vezi steagurile alea rosii in Piata Victoriei la Timisoara am simtit ca iti clocoteste sangele in vine, nu alta! asa ca il voi vota pe Basescu,nu pt ca e mai bun decat celalalt, a facut greseli mult mai grave, ci pt ca sa stie “rosii” ca nu au sanse sa faca circ din tara asta! nu au sanse sa faca vizite la rusi fara a da explicatii si sa nu fie taxati! iar cei de aici, localii, sa stie ca “pact pt Timisoara” vor face atunci cand vrem toti si nu pt flamuri rosii au murit copiii pe treptele Catedralei!
Poate daca ne inscriam si noi intr/un fagas de normalitate vest-europeana, occidentala, astfel de discutii nu ar fi avut loc, poate cu aceeasi patima dar fara atata incrancenare… cred ca greutatile, neajunsurile, stressul ne hranesc instinctele, dar mai ales circul de la televizor ne amplifica emotiile, si impulsionati de atitudinea celor din varf, responsabili de situatia data, dam frau liber afectelor.
draga lucian, si mie mi s-a parut ca lucrul cel mai obscen zilele astea si reusita majora a manipularilor despre care tot vorbim este ca au ajuns sa intre in spatiul nostru cel mai intim. sa ne inflameze la intalnirile cu prietenii si sa ne spurce, iata, toate formele de comunicare. de aceea, dupa prima reactie de indignare, eu mi-am propus un boicot personal al discursurilor astora, chiar daca votul mi se pare obligatoriu. ca nu mi-a prea iesit e alta poveste… ce voiam sa spun insa este ca in atitudinea ta am intalnit in primul rand decenta si disponibilitatea de a te pune in papucii celuilalt, caruia ii detesti optiunile. ceea ce e fooaaarte mare lucru!