O ştiţi pe doamna senatoare Mihaela Popa? Poate aţi auzit de domnia sa: a fost aleasă pe listele pentru Senat ale Partidului Democrat Liberal, în Circumscripţia electorală 24 Iaşi, Colegiul uninominal nr. 4, iar actualmente face parte din grupul senatorial al aceluiaşi partid. Şi, pentru că face parte, are şi activitate. Despre activitatea domniei sale în Senat… nu ştiu, nu mă pronunţ. N-aş fi ştiut nici circumscripţia, nici colegiul, ba chiar, la repezeală, n-aş fi ştiut să răspund la întrebarea dacă doamna Mihaela Popa e senatoare sau deputată. Dar am aflat toate astea datorită unui raport de activitate pe care doamna senatoare l-a publicat la un moment dat pe net.
Spun la un moment dat, pentru că acum nu mai găsesc raportul. Vă pot oferi însă un fişier Word al său, precum şi o pagină html – dovada că, în vremuri recent apuse, el a existat. Şi nu vi-l ofer doar pentru ca să admiraţi muncile, pe puncte şi subpuncte, ale doamnei senatoare. Ci şi pentru că printre laborioasele activităţi ale domniei sale am găsit şi următoarea însemnare, marcată cu numărul 24, datată „martie 2009”: „Participare la lansarea ultimului roman al Scriitorului Lucian Dan Teodorovici, Celelalte poveşti de dragoste”. Puteţi găsi şi voi însemnarea, atît în fişier (p. 12 în Word), cît şi în html.
Mica problemă care apare e că, în ce mă priveşte, n-am simţit prezenţa doamnei senatoare la acea lansare. Dar, cine ştie?, poate că domnia sa a venit precum Cuza, incognito, pentru a vedea ce-i mai fac „supuşii”. Şi a plecat la fel de incognito. Poate. Hai să n-o învinovăţim. Cu toate astea: 1. parcă nu mi se pare chiar firesc să-ţi treci într-un raport de activitate prezenţa la o lansare a unei cărţi care nici măcar nu e scrisă de Mircea Geoană, n-are prefaţă de Traian Băsescu şi nu conţine nici un amărît de vers al lui Radu Vasile; 2. parcă-parcă ceva-mi dă ghes a crede mai degrabă că acest raport e făcut de o secretară, pardon, asistentă foarte eficientă, care a consultat cu sîrg evenimentele locale anunţate în ziare şi, gîndindu-se că nu strică, a bifat cîteva în dreptul activităţilor şefei sale, apoi l-a dat la semnat.
Altfel, ce să zic? Fiecare cu activitatea lui. Eu, în ciuda faptului că n-am remarcat-o la respectiva lansare, tot îi sînt recunoscător. În primul rînd, pentru că e fain să te simţi, măcar cu prilejul lansării unei cărţi, activitate a unui senator. În al doilea rînd, pentru că m-a categorisit drept Scriitor cu S mare, ceea ce aproape că mă face să înrămez raportul de activitate. În al treilea rînd, cel mai important, mi-a numit cartea „roman” – o onoare pe care nu mulţi critici mi-au făcut-o.
Aşa că sper ca doamna senatoare Mihaela Popa să nu se simtă lezată de acest contraraport al meu. Şi menţionez, în final, că o aştept pe viitor, cu drag, la orice altă lansare a vreunei cărţi scrise de mine. Promit să-mi fac o poză cu domnia sa, ca să o pot convinge şi pe bunica de faptul că am devenit activitate senatorială.


Lucian, e foarte bine că oamenii politici se ocupă de artă. Şi important. Şi te asigur că doamna senatoare nu este singura; am fost şi eu la lansarea respectivă (deghizată în Emil Brumaru), şi în sală i-am mai văzut pe Traian Băsescu (costumat în Liviu Antonesei), Mircea Geoană (o canapea), Crin Antonescu şi Crin Halaicu (alcătuind împreună un cal) şi alte câtevaq personalităţi locale. La sfârşit, unii dintre ei chiar au furat câte o carte, semn că erau sincer interesaţi. Eu n-am furat, că se terminaseră.
Dragă Rhetta, acum, dacă mă gîndesc bine (iar eu cînd mă gîndesc bine fac stop-cadru pe flashback-uri), îţi dau dreptate. Căutîndu-mă-n cadru, am observat că nici măcar eu însumi nu eram acolo. Se deghizase-n mine altcineva, tot un politician, fireşte, dar nu-i mai dau numele. Eu am stat acasă-n ziua aia, mă durea o măsea. Cred că din cauza asta n-am putut s-o remarc pe doamna Mihaela Popa. Greşeala mea, bineînţeles…
mama, ai intrat in gratiile politicienilor. sa vezi acum burse de creatie peste burse de creatie! si cred ca si in interpelarea din senat a vorbit despre “romanul” tau!
Poate a fost secretara – pardon, asistenta. Neştiută, ca o Cenuşăreasă modernă, a sorbit fiecare cuvinţel care s-a spus acolo, iar apoi, întorcându-se în mica ei cămăruţă de la mansardă, a încropit acest raport mult prea neverosimil, sperând ca, cine ştie, acest gest să stârnească curiozitatea cuiva, suficient de mult pentru a purcede la nişte cercetări mai amănunţite…