Leapşa celor 10 principii

13 martie 2010

Un lucru n-am făcut niciodată de cînd am blogul: n-am fost parte a mecanismului numit leapşă. Nici n-am prins ideea prea bine, recunosc: e complicată, există o filosofie profundă undeva, în meandrele conceptului, la care n-am avut încă acces. Dar mi-am dorit… Cînd am văzut răspîndindu-se moda lepşelor blogăristice, m-am simţit lepşar în devenire. Am pîndit momentul cînd cineva se va milostivi şi-mi va trimite şi mie o leapşă – măcar aşa, de bogdaproste.

Şi a venit, iată, clipa de graţie! Mîna-mi tremură pe tastatură, emoţionată (nu vă bateţi capul: şi mîna, şi tastatura-mi sînt emoţionate în acelaşi timp). Şi-i mulţumesc adc-ului, adică celor trei prieteni care sînt (plus un administrator care este), pentru oportunitate. Le rămîn dator. Şi-o să-mi plătesc eu cumva datoria, îi asigur!

Cele zece principii de viaţă ale mele sînt cinci. Care sînt!

1. Nădejdea e speranţa omului – e un principiu, numărul unu în topul meu, de la care nu mă abat nicicînd. L-am folosit în cîteva ocazii, ba chiar şi-aici, pe blog, am scris cîte ceva despre el. Şi m-am trezit luat la întrebări, prin nişte interviuri, pe baza acestui principiu. Încîntător (şi perplexitor – vă rog să-mi permiteţi cuvîntul) pentru mine e că uneori principiul mi-a fost luat foarte în serios. Oamenii respectivi, unii dintre ei intervievatori, au dedus de-aici că-s foarte optimist (adevărat!), că-s foarte sensibil (adevărat!), că-s foarte profund (evident că adevărat!). Deci la ceva tot mi-a folosit principiul pînă acum, nu?

2. Omul cît trăieşte îmbătrîneşte – o observaţie personală: e un principiu după care, chiar neconştientizîndu-l, mai funcţionează cîţiva oameni, inclusiv din cercul meu de prieteni.

3. Cine se scoală de dimineaţă se culcă seara – poate unii nu sînt de-acord, dar eu cred cu tărie în această idee.

4. Cine fuge după doi iepuri e fie vînător, fie cîine de vînătoare – sensul adînc al acestui principiu m-a ajutat foarte mult de-a lungul vieţii.

5. Vulpea, cînd nu ajunge la struguri, nu zice nimic, oameni buni – vă rog să cugetaţi la această aserţiune şi, dacă sînteţi obiectivi, veţi observa că, în fond, am dreptate.

Mda. În continuare foarte recunoscător celor care mi-au oferit această minunată leapşă, pe care nu puteam s-o ocolesc fără să fiu privit cu suspiciune, i-o transmit mai departe prietenului Lăzărescu. La el, sînt convins, va fi capăt de linie. Mă rog, capăt de această linie. Ceea ce, nefiind rău, e bine. Iar dacă nu va fi, înseamnă că nu va fi.

12 comentarii

11 comentarii

adc • 13 martie 2010 @09:15

Suntem cu ochii pe tine. Până la plata datoriei, fireşte! (Tus’patru, să fie clar! )
did • 13 martie 2010 @23:57

foarte intelept ai scris, imi place! ia sa trec mai des pe aici
simona vlad • 15 martie 2010 @21:48

Sa devii lepsar e lucru mare, Lucian. Eu nici acum nu am inteles filosofia conceptului de leapsa, cu atat mai putin meandrele lui. Insa principiile tale au avut un impact hotarator asupra filosofiei mele de viata si m-au facut sa descopar alte doua, vitale pentru evolutia omenirii:
1. Cine vrea sa scoata paiul din ochiul altuia sa isi cumpere intai o penseta.
2. (Care a derivat din 1) Cine isi vede vreo barna in ochi sa se duca la oftalmolog.
ldt • 16 martie 2010 @06:30

adc – cuget intens. găsesc eu un mod ca să-mi plătesc datoria.

did – după cum ai văzut în comentariul primului principiu, mi-am asumat cu modestie calitatea de om profund.

simona – ce-şi poate dori mai mult un om decît a înrîuri, prin propriile principii de viaţă, principiile altora de viaţă? (p.s.: la viteză, fără profunzimea care, evident, mă caracterizează, am fost la rîndu-mi înrîurit de principiile tale şi-am constatat că: „să fii om e lucru mare, să fii lepşar e-o sărbătoare” – sau ceva de genul ăsta.)
Gică • 16 martie 2010 @23:17

Bună ziua domnu Teodorovici Lucian Gică sunt băeatu cu gresea. Ce mai făceţ? Deci mia mia plăcut foarte mult ceia ce aţ scris aicişa despre vieaţă căci îm place adesea să vorbesc cu oameni deştepţi despre vieaţă şi cu domnu Lăzărescu Florin. Îmi place adesea căci oameni deştepţi are principi despre vieaţă. Am observat chear că oamenii are sau na-re de una sau de alta dar toţi are principi de vieaţă. Ieu chear ma-m întrebat Gică băete dar tu ce principi de vieaţă ai? Şi mia-m dat siama căci nu prea am principi de vieaţă. Adică zic şi ieu de egzenplu căci în principiu ieu nu adaog ipsos în ceme 16 cînd pun gresea dară adevăru ie că mai pun şi ipsos din cînd în cînd deci nu ie chear un principiu. Sau măn-treabă un om în cît tinp îi fac ieu bucătăria cu grese şi ieu zic căci în principiu o săptămînă dară de obicei o cam fac în două sau trei deci iar nu ie bun acest principiu. Deci ieu mia-m dat siama căci nu prea am principi de vieaţă. Deci ce am atunci? Deci ieu am pe Vacă şi Bejan care ie prietenii mei şi pe mama mia şi pe un căţel care îl chiamă Mihăiţă şi îm place foarte mult să fac focu şi să vorbesc cu oamenii deştepţi. Ieu cred căci dacă aşi avea principi de vieaţă ieu nici nu aşi şti ce să fac cu iele. Deci înţelegeţ?
Ieu vă mulţumesc domnu Teodorovici căci am vorbit aicişa şi vă doresc multă sănătate şi bucurie şi să fiţ sănătoş.
ldt • 17 martie 2010 @07:23

dragă gică, pentru că te ştiu unul dintre cei mai importanţi filosofi ai mediului virtual, mă plec umil în faţa părerilor tale şi-n faţa lui mihăiţă. faptul că te-am făcut să meditezi asupra vieţii şi asupra principiilor ei deja mă onorează, chiar dacă tu n-ai descoperit „principi de vieaţă” după această meditaţie.
altfel, ce mai faci? lucrezi tot printre străini? gresie, gresie şi iar gresie… nu ştiu cum rezişti, gică. am mai vorbit din cînd în cînd despre tine cu vărul tău altgică, pe care nu-l recunoşti, şi mi-a mai spus una-alta. dar nu prea multe. adică de-a dreptul prea puţine. deci dă-le-ncolo de alte principii, spune-mi doar atît: în principiu, ce mai faci? cum o mai duci?
Gică • 17 martie 2010 @15:59

Bună ziua domnu Teodorovici Lucian Gică sunt. Deci ieu crecă vă rîdeţ de mine căci ziceţ căci ieu Gică sunt filozof căci nu sunt aşaceva. Cînd ieram ieu cu Bejan la triabă în Grecea mea zis mia cineva un om deştept căci cam toţ filozofi ie morţi demult deci azi nu mai ie filozofi.
Deci ieu o duc cam binişor căci muncim cu Vacă şi cu Bejan chear la Paris unde punem peatră la o piaţă mai veche dea lor dea francejilor. Seara mai mergem cu băeţii la o bere dară ieu îm place să merg la metro unde ie o fată care cîntă fuarte frumos nişte cîntece cu vioara. Deci am mai fost şi la un turn Efel dacă cunoaşteţ şi la alte locuri fuarte frumoase căci francejii cam are lucruri frumoase acoloşa. Deci la încheere ieu vă doresc să fiţ sănătos şi multă sănătate.
ldt • 17 martie 2010 @19:48

Dragă Gică, nu mă rîd de tine. Cum aş putea? Deci tot la Paris pui gresie şi faianţă… Credeam că te-ai întors, aveam şi eu nişte lucrări de făcut şi mi-era folositor un meşter ca matale. Asta e, ghinion. Bine că ţi-i bine ţie.
La Paris am fost şi eu cîndva, în vreo 2-3 cîndva-uri, de fapt, ba chiar şi cu prietenul comun domnul Lăzărescu Florin într-unul din cîndva-urile astea. Şi-am văzut turnul ăla Efel, cum bine-i zici – noi îi ziceam „ineditu” şi asta pentru că eram amîndoi dezamăgiţi că n-am găsit nimic altceva inedit în Paris. Ei, şi cum ne-nvîrteam noi prin dulcele tîrg de pe malurile Senei, pe oriunde mergeam, numai ce ne trezem deodată cu ineditu-n faţă. Ba la un moment dat, luînd-o spre cărările Loarei, am ajuns pe o autostradă periferică şi exterioară, sigur o ştii, şi pe-acolo ne-am învîrtit vreo două ore (că am ratat o ieşire) tot cu ineditu-n lateralele noastre. Şi cam asta a fost tot.
Am zis să-ţi zic povestea că, aflînd unde eşti, mi-a venit aşa, o nostalgie.
zum • 18 martie 2010 @03:34

eu v-am trimis acum o mie de ani o leapsa, da’ n-ati vazut-o. era despre cea mai buna si cea mai proasta scena de sex din literatura romana nu-i tarziu nici acum sa raspundeti (nu pun link la postarea respectiva, sa nu zica lumea ca-mi fac reclama ). tare-as fi vrut sa stiu ce raspundeti dvs. si Mihai Iovanel, dar nici unul n-ati vazut (cred). deci (cel putin) o leapsa catre blogul asta a mai fost trimisa, nu-i asta chiar prima
ldt • 18 martie 2010 @12:21

zum – iertare, n-am remarcat… acum e cam tîrziu, tocmai mă pregătesc să plec din ţară, în cîteva ore voi fi în leipzig, la tîrgul de carte de-acolo. aşa că nu mai am cînd să răspund şi acestei lepşe.

p.s. am putea să ne tutuim? m-aş simţi mai confortabil.
zum • 18 martie 2010 @17:40

@ ldt: sigur, eu de obicei ma tutuiesc cu toata lumea pe blog dar m-am cam confuzat in ultima vreme
stiu ca pleci in Leipzig, am vazut programul targului. nici o problema cu leapsa, a asteptat oricum un an si poate sa mai astepte
drum bun!