Am trăit ultimele luni cu senzaţia că n-a fost un an grozav pentru mine, prin comparaţie cu anteriorii. Azi noapte, pentru că n-am avut somn, în loc să număr oi negre şi oi albe în încercarea de-a adormi, m-am apucat să(-mi) (e)număr întîmplările bune de anul ăsta. Şi am găsit cîteva. Destule. Suficiente pentru a mai da o şansă optimismului meu. Şi pentru a putea zice azi că, dimpotrivă, per total a fost un an chiar foarte bun. Mă lăsasem „furat” de partea financiară – care, într-adevăr, n-a fost deloc grozavă. Dar, cînd faci suma, observi că nu contează chiar aşa de mult.

Dacă tot a fost bun, s-a şi încheiat bine. Scriam eu aici de curînd despre Best European Fiction 2011, carte coordonată de Aleksandar Hemon, cu o prefaţă de Colum McCann. Şi ziceam că, deşi nu tresalt de obicei la antologii, de astă dată m-am bucurat că sînt acolo. Nu m-am aşteptat însă, nici pe departe, ca antologia asta abia apărută în S.U.A. să aibă asemenea succes. Am găsit deja diverse cronici la ea, din care unele îmi remarcau povestirea de-acolo, ceea ce nu pot spune c-a făcut rău vanităţii mele.

Surpriza, aş zice colosală pentru cei care ştiu despre ce vorbim, a venit ieri, cînd m-am uitat pe amazon.com, pentru a vedea pe ce loc se clasează cartea. Şi-apoi, m-am mai uitat o dată şi azi dimineaţă, uluindu-mă, înainte de-a mă apuca să scriu postarea asta. Antologia era, acum cinci minute, pe locul 835 în topul general (!), pe locul 26 în topul cărţilor de proză scurtă (!!), pe locul 21 în topul antologiilor (!!!) şi pe un glorios loc 1 în topul cărţilor de literatură europeană (!!!!). În general, pentru cei care nu ştiu, e o realizare să fii în topul general în prima sută de mii de cărţi. Sigur, cînd vă veţi uita, locurile vor fi altele, pe amazon.com e mişcare continuă, dar eu am scris aici despre cum stăteau lucrurile azi la ora 8 dimineaţa.

Ieri însă curiozitatea cu privire la antologie mi-a fost stîrnită mai întîi de un link primit pe Facebook de la Luiza Vasiliu, apoi de un telefon de la doamna Corina Şuteu, directoarea ICR New York, care se bucura de-un articol amplu publicat în The New York Times, zicînd că de multă vreme n-a mai văzut NYTimes-ul acordînd atîta atenţie literaturii şi mai cu seamă celei europene. Articolul e scris de-un ziarist renumit în S.U.A, Larry Rohter, iar prozei mele din antologie îi acordă o menţiune specială, preţ de-un scurt pasaj, printre prozele est-europene. Puteţi citi aici articolul.

Una peste alta, vreau să zic că bucuria mea a crescut puţin, poate chiar puţin mai mult. E tocmai bine să-ţi închei anul în felul ăsta. Plus faptul că romanul la care scriu deja de ceva vreme a căpătat o formă concretă, amplă, una care mă ţine entuziast şi acolo permanent. Prin urmare, nu pot decît să vă doresc tuturor să vă-ncheiaţi anul în aceeaşi stare bună ca şi mine, ba chiar mult mai bună. Şi să vă urez un 2011 foarte fericit, cu sănătate, cu toate lucrurile la care visaţi împlinite. La mulţi ani!

P.S.:

Am uitat să scriu ceva care m-ar fi scutit de remuşcările că-mi fac autoreclamă cu antologia asta. Căutînd date despre carte, am dat peste site-ul unui autor cuprins în antologie: Marco Candida din Italia. Pe site-ul cu pricina sînt multe postări, entuziaste. N-aş fi luat asta în seamă, e normal să se bucure. Numai că, printre ele, scriitorul italian strecoară şi diverse pagini din ziarele italiene, care arată cum a primit presa de-acolo selecţionarea sa.

Puteţi verifica şi singuri, eu dau doar cîteva titluri de articole (unele lungi, dedicate scriitorului) preluate din presa italiană şi postate pe site: „Candida l’unico italiano nell’antologia della narativa europea edita in Usa” (Sette Giorni); „Candida(to) al successso” (Il Piccolo); „Gli Usa celebrano l’italiano ignoto” (Libero); „Solo un italiano (ma piu noto in America) nella lista: Marco Candida” (Corriere della Sera) etc. Are presă mai bună decît mine, clar, de vreme ce în România chestia asta nici n-a fost băgată în seamă. Aşa că măcar aici să-mi permit eu să scriu cîte ceva…