• M-am născut la 17 iunie 1975, în Rădăuţi, Suceava.

• Am crescut în Dorneşti, tot undeva prin jud. Suceava, pînă pe la 11 ani; mi-am petrecut adolescenţa în Braşov, pînă pe la 19 ani; şi-mbătrînesc, după cum se vede treaba, în Iaşi. Sper ca pînă la 100 de ani, dar m-aş mulţumi şi cu 84.

• Am doi băieţi gemeni, Alin şi Alexandru sau Alexandru şi Alin, născuţi în 1996, şi-o soţie, Adela, născută cu puţin timp înaintea copiilor mei. Litera A de la începutul numelor celor trei membri ai familiei mele este complet întîmplătoare.

• Am fost unul dintre iniţiatorii şi sînt, în momentul ăsta, coordonator al colecţiei Ego. Proză a Editurii Polirom, o colecţie despre care unii zic, iar eu aş fi ipocrit să nu le dau dreptate, că a schimbat faţa prozei contemporane.

• Sînt senior-editor al săptămînalului Suplimentul de cultură; deţin aici, cu drepturi depline, şi rubrica permanent intitulată, absolut neîntîmplător, „Circul nostru vă prezintă:“.

• Între 2007 şi 2008 am fost realizator, la Radio Iaşi FM, al emisiunii „Circul nostru special“ – şase luni alături de Florin Lăzărescu, şase luni singur. Pentru experienţa asta mă gîndesc că ar trebui să-i mulţumesc celui care a fost producătorul meu, George Onofrei. Dar încă n-o fac. Am spus doar că mă gîndesc…

• Am fost timp de 7 sezoane, între septembrie 2005 şi decembrie 2008, co-scenarist, sub coordonarea lui Toni Grecu, al serialului Animat Planet Show, produs de Mediafactory şi difuzat de Antena 1. Iar dacă tot am ajuns la acest capitol, al scenariilor de toate felurile, simt c-ar fi nevoie să spun şi că am mai cîştigat la Centrul Naţional al Cinematografiei cu alte cîteva scenarii: trei de lungmetraj (o adaptare după romanul meu Circul nostru vă prezintă:, o alta după romanul lui Dan Lungu Sînt o babă comunistă!, iar o a treia după Lindenfeld-ul lui Ioan T. Morar, scenariu scris împreună cu Florin Lăzărescu), trei de scurtmetraj (O zi bună, Bomboane de ciocolată şi După gîşte) şi un documentar (Utopia obligatorie). Vreo trei-patru sînt deja turnate, celelalte sînt în producţie. Dar asta deja nu mai e treaba mea.

• Între 2002 şi 2006, am fost redactor-şef al Editurii Polirom, funcţie din care m-am retras de dragul scrisului propriu, căci de-o bună bucată de vreme, cam din copilărie, sînt într-un fel sau altul şi scriitor.

• Am scris vreo două piese de teatru, care însă n-au reuşit să mă facă să mă simt deloc dramaturg. De dragul conformităţii le trec totuşi aici: Inorogul, vasiliscul, elefanţii roz şi elefanţii galbeni, care a fost premiată de Ministerul Culturii (2000) şi montată în spectacole-lectură la Teatrul Odeon, în 2003, şi la Teatrul Luceafărul, în 2007, şi Audienţă 0, montată radiofonic la Radio Iaşi, 2001. Și, de vreme ce am scris piesele astea, s-a ocupat de ele doamna Oltiţa Cîntec, care s-a luptat atît pentru montarea uneia, mă refer la prima piesă trecută aici, cît şi la cuprinderea ei într-un volum colectiv. Aşa m-am trezit şi autor de dramaturgie cu carte la purtător. Cartea se cheamă Antologia DramatIS, a apărut în 2008 la Editura Cartea Românească, iar eu apar pe copertă alături de Dan Lungu şi Cătălin Mihuleac, în calităţile noastre de autori. Nici măcar asta nu m-a făcut însă să mă simt dramaturg. Mai sper…

• Am publicat următoarele volume: Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi, roman, OuTopos, Iaşi, 1999 (ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Polirom, Iaşi, 2005); Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana, povestiri, Fundaţia Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2000; Circul nostru vă prezintă:, roman, Polirom, Iaşi, 2002 (ed. a II-a, revăzută, Polirom, Iaşi, 2007); Atunci i-am ars două palme, povestiri, Polirom, Iaşi, 2004; Celelalte poveşti de dragoste, roman camuflat în povestiri sau povestiri ce se prefac a fi roman, Polirom, Iaşi, 2009, Matei Brunul, roman (camuflat de astă dată în roman), Polirom, Iaşi, 2011.

• Pentru că funcţia de coordonator, una care nu e trecută în nomenclator, m-a urmărit toată viaţa (am fost, pe rînd, coordonator al revistei OuTopos, apoi coordonator editorial al Editurii OuTopos, apoi al Editurii T, iar actualmente sînt coordonator al colecţiei „Ego. Proză”), m-am decis să îmi împlinesc destinul, coordonînd şi o carte, împreună cu Dan Lungu. A ieşit Str. Revoluţiei nr. 89, o carte publicată la Polirom în 2009. Şi da, m-am simţit un pic mai împlinit pe linia coordonării.

• Deoarece am scris cărţile mai sus pomenite, cîteva edituri de pe-afară au auzit într-un fel sau altul de mine, aşa că romanul Circul nostru vă prezintă: a apărut în 2009 în SUA (la Dalkey Archive Press) şi în Ungaria (la L’Harmattan Könyvkiadó), în 2010 în Italia (la Aìsara Edizioni), în 2011 în Spania (la El Nadir), fiind în curs de apariţie în Bulgaria (la Paradox Publishing); mai există un contract semnat şi pentru Egipt (la Sphinx Publishing), însă după revoluţia de-acolo au apărut nişte semne de întrebare care nu şi-au găsit răspunsul pînă în prezent. De asemenea, volumul de povestiri Atunci i-am ars două palme a fost publicat, în 2009, în Germania (la Pop Verlag), iar Celelalte poveşti de dragoste au apărut în 2011 în Italia (la Aìsara Edizioni), urmînd să apară şi-n Bulgaria (Paradox Publishing). În fine, Matei Brunul s-a bucurat la rîndu-i, la numai două săptămîni de la apariţie, de un contract de traducere tot în Bulgaria, la aceeaşi editură Paradox. La capitolul ăsta, al traducerilor, trebuie să mai recunosc şi faptul că m-am mai simţit bine şi în calitate de coautor, împreună cu Florin Lăzărescu şi Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula, Editions Non Lieu, Paris, 2007.

• Deşi, spre ruşinea mea, nu mi-a trecut prin minte asta, unii îmi zic c-ar fi fair să recunosc aici şi cărţile în care apar pentru că s-au gîndit alţii să mă antologheze acolo. Aşa că, pentru a asculta sfaturile unora şi a le fi recunoscător altora care s-au gîndit să mă invite în antologiile lor, o fac şi pe asta. Deci mă puteţi găsi cu texte şi textuleţe în următoarele antologii româneşti: Don Quijote, prostituata şi alte personaje. Cele mai bune povestiri ale anului1999, coordonată de Dan Silviu Boerescu, Allfa, Bucureşti, 2000; Ozone Friendly. Iaşi. Reconfigurări literare, coordonată de O. Nimigean, T, Iaşi, 2002; Repetiţie fără orchestră, coordonată de Horia Gârbea, LIMES, Cluj-Napoca, 2004; Odă la Vodă, carte realizată de Ion Barbu, Polirom, Iaşi, 2007; Cartea cu bunici, coordonată de Marius Chivu, Humanitas, Bucureşti, 2007; Poveşti erotice româneşti, Trei, Bucureşti, 2007.

• Dar există şi o serie de antologii străine care mi-au selectat diverse texte, aşa că n-o să le ignor aici. Anume: Des soleils différents, Paris (France): L’Inventaire, 2009; Nabokov u Brašovu. Antologija rumunjske postrevolucionarne kratke priče (1989-2009), edited by  Marina Gessner, Luca-Ioan Frana & Ivana Olujić, Zagreb (Croatia): Meandar, 2010; Absinthe 13, U.S.A.: New European Writing, 2010; Bucharest Tales, edited by Andrew Fincham, John a’Beckett, James G. Coon, Poland: New Europe Writers, 2011; Romanian Writers on Writing, edited by Norman Manea, U.S.A.: Trinity University Press,  Best European Fiction 2011, edited by Aleksandar Hemon (with a preface by Colum McCann), U.S.A.: Dalkey Archive Press, U.S.A., 2011.

• Ar mai fi de spus, căci văd că se obişnuieşte, că în calitate de scriitor am avut şi o serie de lecturi publice. Pe cele din ţară nu le trec, întrucît ele pot fi asociate mai degrabă cu lansări de carte, decît cu lecturi publice, în înţelesul vestic al conceptului. Pe-afară am fost şi-am citit prin: Leipzig, Lille, Paris, Viena, Caen, Berlin, Bologna, Varşovia, Poznan, Budapesta, Frankfurt, Torino, New Orleans, Gavoi, Edinburgh, Chişinău şi Mantova. Am mai ajuns şi-n alte cîteva locuri din lumea asta, dar n-am citit decît cărţile altora în respectivele oraşe, căci m-am aflat pe-acolo fie în treabă de editor, fie în diverse treburi personale, cum ar fi concediile.

• Scriu cu î şi sînt, dar nu ca să fiu contra curentului, ci pentru c-aşa m-am obişnuit. Însă, în cazul în care se va da vreo lege prin care noi, ăştia de modă veche, vom fi condamnaţi la spînzurătoare dacă scriem în continuare aşa, grija faţă de propriul gîtlej mă va obliga să trec la scrierea cu â şi sunt.

• Am şi un motto, care odinioară, habar n-am din ce motive, mi se părea amuzant. De-asta l-am folosit ca ieşire pentru emisiunea radio pe care am realizat-o, dar n-a prins (nici emisiunea, nici motto-ul). Poate prinde aici: „Nădejdea e speranţa omului”. Cam atît deocamdată.